x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Dac-as fi avut un metru optzeci

0
22 Mai 2005 - 00:00

Ca sa intelegem mai bine ce sentimente il incearca pe orice barbat de 1,70 m, in vecinatatea unuia de 1,85 m, nu trebuie sa mergem cu gandul la vlajganii de 1,90 m, ci la comprimatii de 1,60 m.

Cand parintii descopera ca o sa le semeni si n-o sa cresti mai mult de 1,62-1,65 m, ei iti explica o multime de lucruri folositoare, cum ar fi faptul ca la un barbat adevarat, 1,62 m e ceva tot atat de natural cat e si un 1,92 m la barbatii neadevarati si ca in viata conteaza altele: caracterul, vointa, cultura, norocul, educatia si uneori banii. Lucruri pe care de altfel le realizezi la fel de bine si daca ai 1,80 m. Le intelegi perfect si cand ai fix 1,56 m, dar tarziu, foarte tarziu, cand nu-ti mai pasa cat de marunt esti.

De cand e lumea, barbatii s-au impartit in doua tagme. Una relativ mica, a masculilor care n-au suferit niciodata din cauza staturii, si una mare cat omenirea, a complexatilor, pentru care existenta a fost o chestiune de permanenta raportare la altii mai lungi. Mai bine zis, la femeile frumoase si nu doar frumoase, ci si mai inalte ca ei. Fiindca nu conteaza ca trei sferturi din femeile planetei sunt mai degraba scunde. Conteaza doar cele la care n-ai sa ai niciodata acces din cauza ca tu esti scundul.

Unii barbati isi pun la punct o intreaga teorie a normalitatii. Ca bunaoara pipernicitul dascal de perspectiva de la Arhitectura, din anii ’60, care spunea ca perspectiva se invata simplu, tragand mai intai o linie orizontala "la inaltimea unui om normal 1,60-1,62".

Dac-as fi avut 1,80 m, viata mea ar fi fost alta. Poate si datorita faptului ca, la 1,80 m, nu m-ar fi preocupat, atat cat m-a preocupat multa vreme, la cei 1,72 m ai mei, inaltimea. Acum, cand sunt mai relaxat in ce priveste o multime de treburi, inclusiv restrictiile genetice, nu mai spun ca am fix 1,72 m, ci 1,70 m. Sunt dispus la tot felul de rotunjiri in minus, deoarece nici rotunjirile in jos, nici adaugirile in sus nu prea mai slujesc la nimic. Dar in 1958, cand colegul meu de banca, Vasile, se masura pe tocul usii in fiecare dimineata - intrucat ii spusese ma-sa ca dimineata avem un centimetru mai mult decat seara, cand suntem obositi si ne turtim - si-i iesea mereu 1,70, cei doi centimetri intre mine si el erau insasi diferenta.

Cine insa poate sa-mi garanteze ca, avand 1,80 m, n-as fi fost un ins mult mai indigest ca acum, cand am doar 1,70-1,72 m? Ca nu m-as fi uitat in continuare la cei de 1,85 m cu sentimentul ca s-a savarsit o nedreptate, iar la cei de 1,65 cu convingerea ca si inaltimea e o chestie de dreptate?

Omului nu-i trebuie mult ca sa fie altul, de la o zi la alta. Da-i ce credea ca-i lipseste, nu ce-i lipseste efectiv, si, gata, e schimbat. Din care cauza cred c-am avut noroc cu inaltimea. Cu cei 1,70-1,72m ai mei, care - cum stie oricine - sunt exact statura unui om normal.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de