Dacă am şti că... nimic nu-i accidental!

In universul experientei umane nimic nu este accidental, spun unele dintre cele mai noi cercetari in domeniul constiintei. Multi dintre noi am evita evenimente de viata catastrofice daca am accepta ca termenul 'accidental' reprezinta o absurditate ipotetica: 'Este ca si cand s-ar incerca sa se demonstreze ca un obiect fizic de pe planeta Pamant nu este supus legilor gravitatiei. Pana si conceptul de «haos» inseamna ceva imprevizibil numai dintr-o perspectiva lineara, limitata, newtoniana sau matemati­ca', spune David Hawkins in cartea sa, 'Descoperirea prezentei lui Dumnezeu'. Acelasi autor afirma ca ceea ce vedem sub forma evenimentelor vietii este determinat de 'colosale tipare informationale', ceea ce in­seamna ca nici cel mai marunt incident de viata nu este... intamplare, ci o manifestare a acestor tipare.

Am avut diferite conversatii zilele trecute pe marginea 'avertismen­telor' si a 'semnelor' ce apar inainte de producerea unui incident dramatic. Mi-am amintit povestea unui prefect, caruia politia i-a luat carnetul in urma cu vreo doi ani. El n-a inteles interdictia de a circula ca pe un semn, ca pe un avertisment al sortii, ca pe o manifestare a unui tipar pozitiv, menit sa-l ajute si a continuat sa circule... fara carnet. Pe o trecere de pietoni el a ucis o femeie si un copil! Un alt caz, in locul in care o alta persoana a facut un accident mortal, i se luase carnetul cu un an in urma. O forta nevazuta, buna si blanda pare ca-l atentionase cu un an inainte: 'Fii atent cand cand treci prin locul asta.

Mergi linistit, respecta regulile de circulatie, ai grija!'. N-a fost atent, n-a inteles semnul, a trecut peste el cu prea mare usurinta si a distrus vietile altor oameni, cum s-a impovarat pe sine intr-un mod imposibil de vindecat vreodata. Probabil ca multe dintre intamplarile nefericite din vietile noastre ar putea fi evitate daca am intelege ca nimic nu este accidental. Daca am privi catre evenimentele neplacute ale vietii cu privirea care ne spune ca ele au un sens, ca pot contine un mesaj important pentru noi, ca pot fi manifestari daruitoare ale vietii, le-am primi cu mai multa ingaduinta si toleranta si am actiona asupra comportamentului gresit care ne-a dus catre ele.

O amenda pentru viteza poate fi un avertisment minunat al sortii. Prefectul, care a ucis dupa ce i s-a luat carnetul, a inteles, probabil, dar prea tarziu, ca bunul Dumnezeu incercase sa-l fereasca de drama si distrugere. O 'karma' buna, un tipar pozitiv lucrase pentru el in clipa in care un politist indraznise sa-i sfideze functia si sa-i ia carnetul. Aceste intamplari publice, unele dintre ele rasunatoare, pot fi semne sau parte a unui limbaj in care viata ne vor­beste tuturor. Poate ca ni se vor­beste prin ele despre un limbaj al existentei, despre aceste semne de circulatie prin propriile experiente de viata si despre necesitatea stringen­ta de a privi spre ele cu intelepciu­ne. Tot ce se intampla are o semnificatie, totul are un sens, nimic nu este 'un accident'.

Ceea ce ne duce pe drumuri stramte, dramatice si im­po­varatoare este tocmai neinte­legerea acestui limbaj al evenimentelor, tocmai faptul ca noi nu vedem semnificatia lor ascunsa. Multi dintre noi putem observa cu usurinta ca ceea ce interpretam uneori ca fiind eveniment nefericit, cum ar fi faptul ca o persoana pe care o iubim ne paraseste, ca ni se refuza o slujba sau ca nu putem face o calatorie s-a dovedit a fi noroc curat. Simpla intelegere ca intamplarea sau ha­zardul nu joaca nici un rol in experienta vietii ne poate ajuta sa accep­tam cu mai mare usurinta evenimentele, sa ne simtim mai putin traumatizati, sa traim intr-o stare de acceptare a sensului vietii si aproape intotdeauna sa evitam prapastia in care ne poate duce neintelegerea si neacceptarea.

Noi nu avem idee ca-n spatele unui politist care ne ia carnetul poate dantui un inger. Nu stim ce paznic al sortii sta intr-un parte­ner care ne paraseste si nu stim daca o pierdere care ni se pare dramatica nu ne fereste de ceva mai rau. E mai bine sa stim doar ca totul are un sens si ca, o oprire pe drum, orice fel de drum ar fi el, fie la propriu, fie la fi­gurat, ar putea ascunde mana divina calauzitoare, care ne opreste printr-o mica scuturare, de mari suferinte. Viata noastra contine semne care ne arata drumul corect; cand ne impotmolim undeva, nu-i o intamplare si simplul fapt de a sti asta ne ajuta sa privim viata in intregime cu alti ochi, cu alta inima si intr-un fel profund vindecator pentru noi.