x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Dacă discutăm de necesitatea creşterii veniturilor fiscale, trebuie să vorbim şi de excedent bugetar, în loc de deficit

0
Autor: Ionuț Bălan 19 Aug 2019 - 08:28
Dacă discutăm de necesitatea creşterii veniturilor fiscale, trebuie să vorbim şi de excedent bugetar, în loc de deficit


Degeaba am depăşit Portugalia şi urmează Cehia dacă mărirea de PIB nu are calitatea necesară. E una nelichidă, făcută cu majorare de preţ de active şi cu salarii rupte de productivitate, iar aceste aspecte se văd în inflaţie, fie că ne uităm la cea la consumator sau  la deflatorul PIB

 

Din păcate însă, când PIB-ul e umflat, el dă informaţii eronate. Datoria publică şi deficitul bugetar par mai mici ca procentaj din PIB, dar veniturile fiscale dau impresia că se micşorează de la o treime la un sfert din PIB. Cu o astfel de pondere statul apare ca fiind foarte “mic”!

 

Numai că nu-i aşa, românii plătesc accize la fel ca-n UE şi taxe pe proprietate. Impozitele şi contribuţiile sociale au ajuns să reprezinte o treime din cheltuielile totale, sunt duble faţă de acelea cu mâncarea, iar costurile salariaţilor cu taxele constituie 44% din totalul cheltuielilor, triplu faţă de cât plătesc pentru alimente. Şi una e să ai o povară fiscală de peste 40% din 1.000 de euro şi alta din 500!

 

În fine, nu e prima oară când spun că veniturile fiscale doar par a fi reduse. Data trecută mi s-a replicat că aşa cum e “umflat” PIB-ul, la fel sunt şi veniturile bugetare şi că raportul dintre ele se păstrează. Problema este însă că veniturile fiscale şi PIB-ul n-ar trebui să aibă acelaşi deflator, pentru că în vreme ce PIB-ul e împins în sus de valoarea patrimoniului, nivelul mai mare decât cel firesc al activelor imobiliare acţionează invers asupra veniturilor, în general, şi al celor fiscale, în special.

 

Şi o altă explicaţie pentru care veniturile fiscale n-ar trebui să aibă acelaşi deflator ca PIB-ul e că discutăm de cheltuielile nerentabile ale statului. Ce a construit a costat de cinci ori mai mult decât face. Timp în care s-au plătit cu întârziere furnizorii. Statul a făcut arierate, iar furnizorii s-au trezit în incapacitate de a plăti impozite, care să se constituie venituri la buget.

 

E de înţeles că lipsa de performanţă în cheltuirea banului public determină micşorarea încasărilor şi atunci e „indicat” să se arate către mărimea veniturilor bugetare ca procent din PIB. Da, dar dacă acestea cresc e normal să se pună pe tapet şi faptul că ar trebui să trecem de la deficit la excedent bugetar.

 


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de