Dacă Dumnezeu „ar şti” ce nevoi ai!

'Nu te-ngrijora pentru ziua de maine, caci Domnul Dumnezeul tau stie ce ai nevoie si iti va da', ne spunea Iisus acum 2.000 de ani. Ceva din in­te­riorul nostru 'asculta' cu intelegere aceasta pro­pozitie, dar o alta parte din noi isi spune: 'Nu stie. Nu stie ce am nevoie! Daca ar sti, mi-ar umple contul imediat, mi-ar permite sa huzuresc, asa cum visez, sa castig la loterie, sa ma insor cu fe­meia cea mai frumoasa, ori sa castig Premiul Nobel. Daca Dumnezeu ar sti nevoile mele, mi-ar da acum bani de intretinere, m-ar face sanatos ins­tan­taneu sau – macar – m-ar scapa de durerile de spa­te', zice omul. Pentru ca Dumnezeu pare a sta acolo, in Ceruri, impasibil si fara griji, omul se chi­nu­ieste, se lamenteaza in suferinti si afirma ia­rasi: 'Dumnezeu nu stie ce am nevoie'...

Daca crezi ca Dumnezeu nu stie ce nevoi ai, de­vi­ne adevarat. Daca spui ca El nu stie, prin puterea li­berului arbitru El devine nestiutor. Nu stie ce ne­voi ai. Prin ingrijorarea in sine iI spui Domnului: 'Da-te mai incolo, ca habar nu ai ce-mi trebuie! Uite, eu stiu clar ca imi lipseste cutare si cutare lu­cru, ca nimeni nu ma ajuta si nu primesc niciodata ce am nevoie, ce-mi doresc sau ce vreau'! Liberul ar­bitru functioneaza perfect. Esti liber sa te ingrijo­rezi, cum esti liber sa te lipsesti de griji si sa-ti amintesti ca ceea ce vede Dumnezeu ar putea fi 'tre­cutul, prezentul si viitorul tau la un loc'. Tu poti ve­dea doar o frantura, pe baza careia iti stabilesti o nevoie imediata. De acolo insa, din Infinitul sau, Dumnezeu vede intregul context. S-ar putea sa vada ca un cont prea gras in banca nu-ti face bi­ne la caracter. Prea multi bani sau prea mult succes te-ar putea transforma intr-un criminal sau intr-o fiinta abjecta. S-ar putea ca Dumnezeu sa va­­da ca painea este tot ce ai nevoie pentru ziua de mai­ne. Dumnezeu ar putea vedea viata ta in an­sam­blu, pe cand tu o vezi pe bucatele. Pentru ca tu vezi doar o fotografie dintr-un set intreg, nu in­seamna ca ai acces la toata povestea. Si, pentru ca ac­cesul la intreaga poveste nu este posibil, nu-ti ra­mane decat sa crezi ca 'Dumnezeu stie si iti va da', or sa crezi ca el nu stie si – prin aceasta – alegi sa te zbuciumi... De fapt, si daca el n-ar sti, dar tu ai prefera sa crezi ca stie, lucrurile s-ar sim­pli­fica dintr-un foc. Povestea ta ar deveni mai pu­tin instabila, iar mintea ta mai putin antrenata in a gasi solutii care – adesea – nu-ti folo­sesc. Grija pentru viitor te face sa chiulesti din momentul in care imbratisezi o fiinta draga... Cand te plimbi prin trecut sau prin viitor, esti absent din prezent si aceasta inseamna ingrijorare.

Aceasta inseamna fuga din clipa in care se pe­­­trece viata ta cu adevarat. Fiecare moment de acum este real. Ingrijorarea te atentioneaza ca ai eva­­­dat din realitate. Si asa se face ca se poate sa ai in fata solutia pentru o problema, dar – pentru ca te ingrijorezi si te gandesti prea mult la ea, n-o poti vedea cu nici un chip... Pentru ca nu se poa­te sa vezi solutia acum cu o minte ingrijorata pen­­tru maine... Asa ca este cu mult mai profi­ta­bil si inteligent sa crezi ca Dumnezeu 'stie', decat sa te convingi zi de zi de faptul ca 'tu stii'! Su­fe­rin­­ta ar putea fi rodul credintei in puterea proprie. Cand pamantul pare ca-ti fuge de sub picioare, iti dai seama ca n-ai nici o putere si vezi cum piesele vietii se asaza pe unde nu ai gandit, fara sa in­trebe cat te-ai ingrijorat, cat ai suferit ori cat ai trans­pirat. Aceasta iti demonstreaza stralucitor ca ar putea fi 'cineva care stie mai mult decat tine'. Si a carui putere trebuie privita cu luare aminte...