Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dacă cineva este bolnav sau poartă povara altei suferinţi a vieţii, a plânge, a ne lamenta, a ne supăra sau a pica nervos este uman, dar asta nu înseamnă că-i aduce măcar un strop de bine celui suferind. Aşa cum nu izbutim să găsim soluţii vindecătoare dintr-o stare de deprimare şi de stres, nu reuşim să-i transmitem energie vindecătoare unui om suferind, dintr-o stare de disperare.
Pentru un om care trece printr-o suferinţă grea sau printr-o situaţie neagră de viaţă este vital ca el să fie înconjurat de fiinţe care se pot ruga pentru el cu dragoste. Este vital pentru el să fie înconjurat de oameni cu mintea calmă, senină şi frumoasă, aşa încât rugăciunea lor să pătrundă în sferele nevăzute ale cerului, acolo unde îngerii şi alte fiinţe de lumină aud... şi pot interveni. Suferinţa creează o stare energetică, emoţională şi mentală, a cărei vibraţie este joasă, specifică lumii materiale şi percepţiilor pe care noi le avem în viaţa de zi cu zi. Pe de altă parte, îngerii şi chiar sfinţii există în dimensiuni vibratorii mult mai înalte, luminoase, puternice, dar foarte îndepărtate de... iadul suferinţei în care se scufundă uneori fiinţele. De aceea, conexiunea cu îngerii ajutători, cu sfinţii sau cu alte fiinţe de lumină ale cerului poate fi făcută prin iubire, credinţă, speranţă, prin puterea inimii care se roagă cu dragoste...
Un om disperat nu poate mângâia cât are nevoie să fie mângâiat. Un om nefericit, copleşit de frică sau de îngrijorare, de gânduri negre sau de temeri toxice este un om care are nevoie de ajutor. Tocmai de aceea suferinţa noastră nu poate mângâia şi ajuta pe acela aflat în suferinţă, chiar dacă pe moment ne determină să ne simţim fiinţe sensibile, pline de milă, compasiune sau frumuseţe. Neîndoielnic, oamenii toţi au în ei ceva frumos, oricâte motive am avea să credem că nu-i aşa. Neîndoielnic, fiecare dintre noi trece prin momente în care se simte copleşit de milă sau neputincios în faţa unui moment în care suferinţa altuia pare de netrecut.
Este uman şi firesc să suferim în anumite momente, dar - în acelaşi timp - este uman şi firesc să ne îndreptăm mintea, inima, speranţa şi credinţa către Cer şi să găsim în noi puterea de a ne ruga sincer şi cu dragoste pentru celălalt. Căci în aceste stări sunt, de fapt, energiile înalte. Prin gândurile frumoase îngerii pot comunica, prin sentimentele pline de căldură ne pot călăuzi către soluţii şi posibilităţi de ajutor, imposibil de găsit din stările de suferinţă şi debusolare.
Rugăciunea apropie mintea noastră de Dumnezeu şi, în acelaşi timp, o îndepărtează de toxicitatea care o caracterizează chiar şi involuntar în viaţa de zi cu zi. Creierul, care funcţionează conectat intens cu problemele lumii, aude, la fel ca ascultătorul unui post de radio, problemele lumii, şi-n special suferinţele ei. Iar lumea funcţionează conectată la undele cerebrale de tip Beta, care captează suferinţa şi furia, nedreptatea şi nefericirile omului din lume. Nenumărate experimente au demonstrat că, în timpul rugăciunii, creierul emite unde de tip Alfa sau, în cazul unor iluminaţi, alte tipuri de unde, specifice emisiilor din timpul somnului (deşi subiecţii erau perfect lucizi)...
Jose Silva, un cercetător renumit al fenomenului de modificare a undelor cerebrale, a spus că, atunci când creierul se poate conecta la undele cerebrale de tip Alfa, avem acces la soluţii de succes, la vindecare, la o acţiune frumoasă asupra noastră şi a mediului înconjurător. El era sigur de faptul că oamenii de succes, cei care au reuşit în viaţă funcţionează preponderent la nivel Alfa.
Să ne dăm nouă înşine clipe de răgaz, de linişte şi de seninătate, chiar dacă cineva, undeva, ne trezeşte emoţii dureroase printr-o stare de boală sau orice altă stare de suferinţă. În această stare de linişte voluntară, să citim rugăciuni (când suntem sub asediu emoţional negativ devine foarte dificil să compunem noi înşine rugăciuni) şi să ne gândim cu dragoste la celălalt. O asemenea atitudine poate aduce soluţii miraculoase şi poate schimba - spre binele tuturor - cursul distructiv al unei situaţii sau al unei stări fără speranţă.
