x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Daca Tovarasul a zis...

0
Autor: Ion Cristoiu 04 Iul 2005 - 00:00
Daca Tovarasul a zis...


Ion Cristoiu, despre rolul pe care il are in cazul ostaticilor Directia de investigare a infractiunilor de criminalitate organizata si terorism din cadrul Parchetului.

Intr-un efort de a dovedi ca nu toti jurnalistii sunt gugustiuci, Ovidiu Ohanesian a pus la indoiala felul in care se desfasoara ancheta in cazul rapirii de la Bagdad.

Mai tanarul meu confrate s-a facut remarcat prin curajul de a ataca atotputernicul SIE. Mai mult, intr-un gest destul de rar in gazetaria noastra cuminte, la decernarea Premiilor CRP, el a indraznit sa-i reproseze lui Traian Basescu, subtil si in direct la TV, surprinzatoarea prietenie cu fostii securisti.

Sub semnul acestei cutezante, ce-ar fi de dorit s-o intalnim la toti colegii sai de generatie, Ovidiu Ohanesian ataca acum, prin indoielile sale, o alta institutie atotputernica a Romaniei asa-zis democratice: Directia de investigare a infractiunilor de criminalitate organizata si terorism din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Prin temeiul de infiintare, aceasta Directie se ocupa de infractiuni cu mare impact la marele public. Un pungas de buzunare nu starneste cine stie ce patimi in randurile populatiei. Un membru al unei bande mafiote suspectate de asasinate la comanda, un terorist care pune la cale o rapire sau - Doamne fereste! - un atentat cu zeci de victime in randurile populatiei civile isi atrag din start ura opiniei publice. E suficient sa iesi la televizor si sa declari ca X e suspectat de a fi autorul unui act terorist pentru ca masa sa ceara arestarea si executarea respectivului fara judecata. Aflate sub presiunea strazii, institutiile insarcinate cu apararea statului de drept - presa, societatea civila - sovaie sa reactioneze in numele drepturilor fundamentale ale omului. De aceea, institutii precum DIICOT trebuie sa faca fata, chiar si in tari respectabile, tentatiei de a nu respecta riguros procedurile legale in descoperirea si pedepsirea vinovatilor.

Aceasta noua infractiune - cea de terorism - a capatat dupa 11 septembrie 2001 conotatii atat de infricosatoare, incat abuzurile cele mai grave pot fi comise chiar si in democratiile cele mai asezate. Sub pretextul ca vor sa-i descopere, dar mai ales sa-i traga la raspundere cat mai rapid pe cei responsabili, autoritatile isi pot permite sa dea cu tifla drepturilor democratice: dreptul la transparenta, dreptul la prezumtia de nevinovatie, dreptul la aparare.

Rapirea celor trei jurnalisti la Bagdad e pentru Romania o noutate absoluta. Intiia oara in istoria sa, tara se confrunta cu un caz incadrat de Parchet la infractiunea de terorism. Noutatii absolute i se adauga firavele temelii ale democratiei autohtone. Mai mult decat in alta parte, opinia publica nu-i pregatita sa puna intre paranteze emotiile de moment in numele necesarei anchete corecte, cu deplina respectare a regulilor jocului democratic.

Aceste elemente ale contextului postdecembrist se adauga altor elemente tinand de realitatile regimului Basescu. Dovedind o deloc surprinzatoare propensiune pentru autoritarismul de tip ceausist, Traian Basescu vede in democratie un lucru pe cat de plicticos, pe atat de inutil. Idealul domniei sale e un regim in care Conducatorul apare la televizor, arata cu degetul spre o anume persoana si, in acel moment, toate institutiile de forta ale tarii tabara pe respectivul. Serviciile Secrete il iscodesc pana si in intestinul gros, Politia il aresteaza cu lovituri de baston, iar Parchetul il ancheteaza nu pentru a afla adevarul, ci pentru a-i smulge dovezi ca trebuie arestat si impuscat.

De pe margini, opinia publica trebuie sa-l scuipe pe respectivul. Iar presa trebuie sa taca, deoarece, daca indrazneste sa se indoiasca de adevarul celor spuse de alesul neamului, risca sa fie acuzata de complicitate.

Face fata acestor factori Directia de investigare a infractiunilor de criminalitate organizata si terorism in anchetarea cazului de rapire din 28 martie 2005?
Evident, nu.

Ovidiu Ohanesian are toate motivele sa fie suspicios fata de felul in care se desfasoara ancheta. De la inceput, ancheta Directiei s-a vadit a nu avea scopul de a stabili adevarul, ci de a cauta probe pentru a transpune in viata inalta indicatie prezidentiala ca rapirea a fost pusa la cale de Omar Hayssam si Mohammad Munaf.

Tinem sa precizam. Nu punem la indoiala faptul ca respectivii ar fi putut initia, coordona si finanta rapirea sau, mai degraba, simularea rapirii de la Bagdad. Ceea ce punem la indoiala e preocuparea Directiei de a desfasura o ancheta corecta, menita a descoperi adevarul asupra unei afaceri atat de complicate nu numai prin uriasele sale implicatii politice, ci si prin posibilitatea de a refuza transparenta democratica in numele asa-zisului secret de stat. Intr-un asemenea caz, respectarea statului de drept e mult mai importanta decat pedepsirea vinovatilor. Chiar daca Omar si Munaf sunt intr-adevar autorii, felul aiurea in care se desfasoara ancheta se poate constitui intr-un precedent periculos. Succesul lungului sir de abuzuri ar putea da Parchetului si lui Traian Basescu increderea ca astfel de procedee nedemocratice ar putea fi folosite cu brio si in viitor.

Ca Parchetul de pe langa Inalta Curte n-a actionat, in cazul rapirii, pentru a afla adevarul, ci pentru a indeplini comanda politica de la Cotroceni a recunoscut-o public insusi Traian Basescu. In seara de 5 aprilie 2005, Omar Hayssam e arestat de fortele speciale. Actiunea si motivul actiunii au fost aduse la cunostinta cetatenilor nu de Parchetul General, cum se obisnuieste intr-un stat de drept, ci de Presedintia Romaniei. Un Comunicat dela Cotroceni anunta opinia publica:

"Cetateanul roman Omar Hayssam a fost retinut astazi, 5 aprilie a.c., de procurorii Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Mentionam ca alte actiuni conexe se deruleaza la Bucuresti si Bagdad".

Comunicatul a fost difuzat la 19:45. Potrivit Comunicatului emis de Parchet, abia a doua zi (ceea ce intr-un stat de drept e o aberatie), Omar Hayssam a fost retinut abia la douasprezece si jumatate noaptea, la trei ore si ceva dupa ce Presedintia a anuntat retinerea. Mai mult, nitel incurcat de aceasta situatie, valabila, poate, in jungla, unde seful de trib spune cine sa fie halit si cine nu, Parchetul emite un Comunicat din care rezulta ca motivul legal al retinerii pentru 24 de ore n-a fost implicarea lui Omar intr-un act de terorism, ci implicarea intr-o afacere de coruptie petrecuta in 2001. Pentru a drege busuiocul, Parchetul adauga in coada Comunicatului:

"In urma masurilor specifice de monitorizare a activitatilor infractionale comise de gruparea coordonata de Omar Hayssam, au rezultat indicii care au evidentiat legaturi cu persoane suspectate a fi implicate in rapirea celor trei cetateni romani in Irak. In acest sens s-a inregistrat cauza cu nr. 540/P/2005, in care se efectueaza acte premergatoare sub aspectul comiterii unor infractiuni ce intra sub incidenta Legii nr. 535/2004".

Intr-un asemenea caz grav, de mare ecou in opinia publica, indiciile nu sunt suficiente pentru a aresta un om. Cat despre dosarul afacerii din 2001, daca s-ar fi impus retinerea, ea trebuia facuta cu mult inainte de 5 aprilie 2005. Evident, de PNA si nu de Directia de investigare a infractiunilor de criminalitate organizata si terorism. Ca Omar Hayssam a fost retinut la ordinele de la Cotroceni o recunoaste insusi Traian Basescu in discursul din seara lui 6 iunie 2005: "Omar Hayssam a fost arestat, pentru ca aveam informatii ca nu mai controleaza situatia, si atunci ne interesa sa obtinem informatii de la cei care rapisera initial pe cetatenii romani. De la primele declaratii ale cetatenilor arestati pe 4 aprilie, ale cetatenilor irakieni, am avut confirmarea implicarii lui Omar Hayssam. Sigur, in acelasi timp nu aveam certitudinea, aveam doar informatii, si informatiile nu inseamna intotdeauna certitudine, ca Omar Hayssam nu mai poate influenta lucrurile in Bagdad, in ceea ce priveste soarta jurnalistilor. Atunci, pe baza informatiilor primite de la autoritatile irakiene, care confirmau ca Omar Hayssam fusese initiatorul rapirii cetatenilor romani, procurorul general a considerat ca sunt elemente care sa mearga inspre arestarea si izolarea lui Omar Hayssam. Lasat in libertate, ne-a fost frica sa nu poata influenta o masura capitala pentru cei trei cetateni romani. Chiar daca suspectam pierderea controlului de catre Omar Hayssam, nu puteam avea certitudinea ca, in schimbul transferurilor unei importante sume de bani din alta tara decat Romania, n-ar fi cerut lichidarea celor trei cetateni romani".

Asadar, arestarea lui Omar Hayssam a fost comandata de Cotroceni invocandu-se doua lucruri:
1) primele declaratii ale cetatenilor arestati la 4 aprilie la Bagdad;
2) ipoteza ca Omar Hayssam ar putea comanda asasinarea celor trei jurnalisti.

Cum a reactionat domnul Procuror General, Ilie Botos? A cerut domnului presedinte dovezile pentru ca arestarea sa aiba temei legal? A cerut "autoritatilor irakiene" probe ca, intr-adevar, Omar Hayssam "fusese initiatorul rapirii celor trei cetateni romani?" Evident, nu. Pentru ca, de le-ar fi cerut, ar fi constatat ca pe 5 aprilie 2005 "autoritatile irakiene" n-aveau nici o proba. La ora respectiva fusesera arestati, potrivit documentelor, doar fratele lui Omar, fratele si cumnatul lui Munaf, precum si Omar Jassam. Fusesera doar arestati. Nicidecum anchetati de judecatorul de la Tribunalul Central de Ancheta din Bagdad. Iar intreaga operatiune fusese desfasurata de autoritatile irakiene nu pe baza informatiilor proprii, ci a celor trimise de la Bucuresti prin Yassim in seara lui 29 martie. Altfel spus, presedintele invoca drept temei de arestare a lui Omar Hayssam propriile informatii. Trucul e limpede. Arestarile de la Bagdad s-au facut plecand de la informatiile primite de la Bucuresti, de la Presedintia Romaniei. Inca din 29 martie 2005, dupa cum insusi Traian Basescu a recunoscut in discurs, Omar Hayssam era declarat drept initiatorul, finantatorul si coordonatorul rapirii. Pe ce baze? Nici azi Traian Basescu nu ne-a raspuns, desi chestia cu cartela s-a dovedit o minciuna. Asa cum se va dovedi mai tarziu ca ancheta de la Bagdad n-a avut drept scop descoperirea adevarului, ci smulgerea de la cei arestati - inclusiv de la fratele lui Omar, trimis special pentru asta din Romania - a declaratiilor menite sa dovedeasca ca Omar a pus totul la cale.

Cat despre celalalt motiv, nu-ti trebuie inteligenta de ditamai Procurorul General al Republicii pentru a-ti da seama ca era cusut cu ata alba. Cum sa comande suspectul Omar Hayssam din Romania, unde era pus sub supravegherea tuturor Serviciilor, asasinarea jurnalistilor in Irak? Mai ales ca, asa cum insusi presedintele recunoaste, el pierduse deja controlul asupra situatiei.

Sa zicem ca Traian Basescu isi avea calculele sale in stabilirea lui Omar Hayssam drept autorul rapirii inainte de desfasurarea unei minime anchete legale. Incepand chiar de a doua zi dupa ce Hayssam fusese declarat drept Teroristul numarul unu al Patriei, presa prezidentiala, alimentata din belsug cu dosare deja facute, porneste o campanie violenta pe tema legaturilor dintre PSD si Teroristul din martie 2005, dar mai ales a relatiilor dintre Omar si Ion Iliescu. Venea Congresul PSD. Si Ion Iliescu nu trebuia sa castige sefia partidului.
DEFAZAJ. Omar Hayssam a fost retinut la trei ore si ceva dupa ce Presedintia a anuntat retinerea

Dar Procurorul General? Dar procurorii din cadrul DIICOT ? Ei n-au avut nici un cuvant de spus? Prin statut, Parchetul e independent de Presedintie. Si, indeosebi, mult mai obligat decat Traian Basescu sa respecte legea intr-un asemenea caz. Poate presedintele se insela. Poate traversa o criza sentimentala. Poate actiona sub imperiul emotiei. Pentru a evita abuzurile, democratia a inventat independenta Justitiei fata de Puterea politica. Si, daca s-ar da seful statului de ceasul mortii, Justitia nu trebuie sa-i asculte ordinele.

Din acel moment, intreaga ancheta a DIICOT, a procurorului Ciprian Nastasiu, n-a avut drept scop aflarea adevarului, ci indeplinirea constiincioasa a comenzii politice de la Cotroceni: Hayssam e Terorist! Comisia rogatorie din 21 mai 2005 sta sub semnul vadit al smulgerii de declaratii menite a-l infunda pe Omar Hayssam. S-a ajuns pana acolo incat toti cei implicati in rapirea din 28 martie 2005 au fost transformati din inculpati in martori.

Confesiunile lui Marie-Jeanne si ale lui Ovidiu Ohanesian desemneaza pe Al Slemani Abedal Jabbar, zis Hajji, pentru ca e un om extrem de religios, drept capul bandei, seful care ii interogheaza, care-i filmeaza, care-i pune sa planga, care trimite probe de viata. Ei bine, numitul Hajji, cel care le spune jurnalistilor, la 29 martie, seara, sa nu evadeze, e arestat la 6 aprilie 2005 (turnat de fratele lui Omar) si eliberat. Jurnalistii se intalnesc cu el in ipostaza de conducator al interogatoriilor si in detentia din beci. Si, cu toate acestea, cu toate ca-l loveste pe Ovidiu Ohanesian, numitului Hajji i se ia la 20 mai 2005 de catre Ciprian Nastasiu o declaratie de martor!

O declaratie menita a dovedi ca Omar Hayssam era Teroristul numarul unu al Patriei.

Sub acest semn, al osardiei de a dovedi ca Presedintele a avut dreptate, se desfasoara intreaga ancheta in cazul Omar. Marturiile celor trei jurnalisti sunt cruciale in stabilirea adevarului. Cu toate acestea, institutia numita Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a convocat-o pe Marie-Jeanne abia pe 30 iunie, la mai mult de o luna de la venirea in tara. Timp in care lui Omar i s-a mai prelungit mandatul de arestare preventiva doar pe baza declaratiilor de la Bagdad. Ceilalti doi jurnalisti nu fusesera convocati pana la ora redactarii acestui articol. Asta, desi Ovidiu Ohanesian a iesit pe toate posturile TV si in toate ziarele cu declaratii privind multe fapte suspecte din afacerea rapirii. Culmea culmilor! Desi cazul intereseaza opinia publica, Parchetul n-a dat nici un Comunicat privind convocarea lui Marie-Jeanne.

Stabilirea adevarului presupune si alte investigatii decat luarea unor declaratii la Bagdad. Parchetul le ocoleste cu mare grija. Nu s-a intreprins nici o ancheta la Prima TV pentru a se vedea imprejurarile in care s-a aflat despre rapire. N-a fost ceruta de la Connex lista telefoanelor si mesajelor date de Marie-Jeanne in seara lui 28 martie 2005. N-a fost convocat prietenul lui Marie-Jeanne pentru a se vedea in ce context acesta l-a sunat pe Omar Hayssam in seara lui 28 martie ca sa-l informeze despre rapirea jurnalistilor. N-au fost convocati nici alti martori importanti: doctorul Yassim, trimisul special al Presedintelui, Niculae Saracu, directorul unei firme de-a lui Omar, pentru a vedea daca, intr-adevar, Omar l-a pus sa informeze Celula de criza despre telefoanele primite la 29 martie, directorii celor doua institutii de presa, pentru a vedea in ce conditii au plecat jurnalistii. Presa a scris sute de pagini despre caz in urma unor investigatii proprii. In alte cazuri, mult mai putin insemnate, Parchetul s-a grabit sa ia in seama aceste investigatii. Acum, Parchetul ia in seama o singura investigatie: cea a presedintelui Traian Basescu.

Cheia e la Munaf, zice, neobosit, Ovidiu Ohanesian. Munaf n-a fost adus insa in Romania. Ii tine locul la Dosar o declaratie in care-l infunda pe Omar Hayssam. La 6 iunie, Traian Basescu ne informa ca "suntem in discutii cu autoritatile americane in incercarea de a-l aduce in tara macar pentru un interogatoriu si pentru confruntari cu Omar Hayssam". Se implineste, iata, o luna de la acest anunt si Munaf n-a fost adus inca. Se mai discuta cu autoritatile americane? Sau, de fapt, nu s-a intreprins nimic pentru aducerea lui Munaf in tara, dezvaluirile sale riscand sa puna in pericol o negustorie pentru care Ovidiu Ohanesian ar vrea sa vorbeasca intre patru ochi cu Traian Basescu?

Premiera in istoria Romaniei, dar si afacere cu uriase implicatii politice, rapirea celor trei jurnalisti ar fi presupus o ancheta ampla, extrem de riguroasa, in cadrul careia nici un fir n-ar fi trebuit evitat in descoperirea adevarului. DIICTO se straduieste din rasputeri sa procedeze invers. Sa limiteze pe cat posibil dosarul la declaratiile de martor (!) ale irakienilor implicati in actul de la 28 martie 2005.

Nu cumva pentru ca o adevarata ancheta ar risca sa-l contrazica pe Traian Basescu?

Nu-i exclus. Inainte de 1989, daca Tovarasul ar fi zis ca Omar Hayssam e Terorist, intreaga Justitie s-ar fi precipitat sa demonstreze ca are dreptate. Cine spunea ca Nicolae Ceausescu a murit?!
Citeşte mai multe despre:   basescu,   traian,   editorial,   aprilie,   hayssam,   omar,   omar hayssam,   martie,   intr-un,   ohanesian,   drept,   ovidiu,   parchetul,   munaf,   bagdad,   rapirii,   rapirea,   ancheta

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de