x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Dacă vrei să gândeşti pozitiv, dar nu poţi!

0
Autor: Maria Timuc 24 Noi 2010 - 20:20

 

“Cum rămâne cu regula: să gândim pozitiv? Violenţa în exces care ne invadează este rezultatul excesului de energie pozitivă”, a întrebat Şerban într-un comentariu postat pe site-ul ziarului  Jurnalul National la articolul “Legea rezolvării problemelor”(mulţumim pentru întrebare) ? Răspunsul este: nu, violenţa nu este rezultatul unui exces de energie pozitivă, ci chiar a unui exces de energie negativă, pe care o emitem în relaţia cu lucrurile, situaţiile, problemele, nevoile şi dorinţele “prea importante”.

Cu alte cuvinte, este prea “important” pentru noi să avem o economie stabilă şi tocmai pentru că ea este instabilă suntem nemulţumiţi, gândim negativ, emitem emoţii negative, ne simţim tot mai agresaţi pentru felul în care merg lucrurile; această atitudine este problema. Consecinţa imediată este o coborâre în variante de experienţă şi mai grele. Nemulţumirea continuă este un factor esenţial de dezechilibru emoţional şi energetic, ea creează energie excedentară, care trebuie supusă apoi unei operaţii de echilibrare. Nemulţumirea sau o impresie negativă accentuată despre sine menţine problema care sfârşeşte prin a ne nemulţumi până la epuizare dacă nu ne schimbăm atitudinea. În câmpul nostru persistă exact acele lucruri pe care nu le dorim, dar se întâmplă şi cu un scop educaţional, spiritual şi anume acela de a învăţa să înţelegem ce anume dorim şi să gândim în sensul dorinţei, nu în sensul invers dorinţei.

În acelaşi timp, şi optimismul debordant, lipsit de fundament, sau gândirea pozitivă fără suport în convingere şi-n credinţă creează, la rândul său, energie excedentară. Atunci când convingerile şi credinţele noastre au o formă, iar noi gândim “pozitiv” pentru a aplica exerciţiul despre care ne vorbesc specialiştii, ne putem trezi într-o situaţie stranie; nu putem gândi pozitiv. Convingerile şi credinţele trecute apar la suprafaţă şi ne constrâng să le conştientizăm, sesizându-ne că minţim sau ne punem în conflict cu noi înşine.

Ca exemplu, un om sărac lipit pământului gândeşte că are un milion de euro şi locuieşte într-un palat (acesta-i un exemplu exagerat, dar exagerarea ne ajută aici să observăm problema)! În clipa în care se va gândi la palatul din minte, sărăcia existentă în percepţiile sale trecute, convingerile prin care şi-a certificat sărăcia apar la suprafaţă şi-i sesizează imediat diferenţa energetică sau vibraţională dintre cele două stări. Gândirea pozitivă nu izbuteşte în acest caz să devină o stare de spirit, căci ea nu se fundamentează pe credinţe şi convingeri pe care inconştientul le recunoaşte şi creează prin aceasta o emoţie asociată, o emoţie de bucurie, de bine, de plăcere.

Fără convingeri şi credinţe pozitive, fundamentate pe experienţă directă,  pe informaţie şi cultură spirituală sau de altă natură, gândirea pozitivă poate fi un eşec. Noi pledăm mai degrabă pentru o modificare lentă a percepţiilor, pentru o gândire pozitivă moderată şi pentru cultivarea stărilor de bine mai mult decât a stărilor prea intense, fie ele şi pozitive. Sigur că, dacă ele apar în trăire, nu trebuie distruse, dimpotrivă, au venit acolo cu un motiv şi au un scop. Dar, atunci când mergem prin viaţă pe o cărare aflată în coborâre, adică sunt lucruri care ne merg mai rău, iar noi ne simţim destul de inconfortabil în interior, este de dorit să urcăm pe scara vibraţiilor încetul cu încetul. Să nu facem treceri bruşte de la depresie la euforie, nici transformări rapide de tipul “azi sunt sărac, mâine miliardar”, căci aceste stări sfârşesc prin a intra în proceduri de echilibrare energetică. În consecinţă, euforia dobândită peste noapte este ca gândirea pozitivă în forma ei de pastilă; se transformă în inversul ei mai devreme sau mai târziu. Esenţa experienţei vieţii este “învăţarea” din orice experienţă, indiferent că-i bună sau rea. Una dintre aceste învăţături ar putea viza tocmai faptul că nu putem spera să gândim pozitiv o zi şi asta să anuleze o viaţă de gândire negativă. Un proces mai lent, bazat pe căutare, învăţare, experienţă şi înţelegere în timp introduce convingeri pozitive în inconştient. Pe acest fundal, putem gândi pozitiv, putem gândi raţional şi putem avea acces la emoţii frumoase, dar şi la experienţe frumoase, care nu mai au nevoie de echilibrare.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de