Dan Constantin: Nemernicie la Sectorul 2

Instituţiile româneşti arată prea des că pot fi nu doar birocratice, dar şi odioase.
Ceea ce se întîmplă de o săptămînă cu zeci de copii împiedicaţi să înceapă şcoala întrece orice imaginaţie. Este un caz adus de Jurnalul Naţional în atenţie încă de marţi. 15 septembrie, prima zi de şcoală, s-a transformat într-un calvar pentru elevii cu deficienţe majore de vedere, veniţi să se cazeze la căminul duios numit "Neghiniţă".

Aici au aflat cu uimire că nu mai pot fi cazaţi elevii din alte localităţi, deşi toţi aveau avizele, nu puţine, necesare. Părinţii şi copiii disperaţi că nu mai au adăpost şi sprijin de la instituţia creată în acest scop au fost obligaţi să plece iar la drum, făcînd cale întoarsă. Nici lacrimile, nici starea lor de oboseală, nici situaţia specială în are se află micuţii elevi care au nevoie de însoţitor şi protecţie nu a putut schimba decizia criminală a autorităţilor Sectorului 2. "Nu mai avem bani pentru voi", li s-a explicat părinţilor. "Mergeţi să vă rezolvaţi la judeţele voastre."

Idioţenia birocraţilor elimină de fapt rostul de a fi al acestui cămin: el a fost creat tocmai să-i primească în special pe copii cu deficienţe din alte localităţi, deoarece elevii din Bucureşti stau, majoritatea,
la familiile lor.

Consiliul Sectorului 2 a găsit de cuviinţă să le trîntească uşa în nas după ce au venit copii nevăzători la Bucureşti, cu bagaje pentru anul şcolar. Nici un consilier, nimeni din conducerea Primăriei nu a fost prezent la şcoala pentru nevăzători la începerea cursurilor. Nici autoritatea pentru Protecţia Copilului, nici Ministerul Învăţămîntului, nici zecile de instituţii care mănîncă banii contribuabililor pentru a-i ajuta la necaz n-au fost prezenţi la Neghiniţă.

Aud că primarul Onţanu ar fi plecat din ţară. Îl ştiu om inimos, cu frica lui Dumnezeu. Mirarea mi-e şi mai mare cînd ştiu că Primăria a dat recent bani mulţi pentru modernizarea căminului. El a fost folosit şi pentru Summitul NATO. Să fi pus ochii cineva pe căminul celor cu ochii în suferinţă?

Dacă asta-i cauza acestei manevre odioase, înseamnă că ţara asta nu mai are scăpare. Dacă-i doar o eroare, mai este timp să o îndreptaţi.

Copiii condamnaţi de soartă să stea în întuneric au nevoie de lumina învăţăturii, a şcolii. De ce le luăm şi această şansă?