x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Dan Constantin: Tunurile noastre, toate…

0
Autor: Dan Constantin 11 Oct 2008 - 00:00

De două săptămâni lumea fierbe şi din aburii crizei nu reuşim să as­tâm­părăm foamea de bani. Culmea ab­sur­dului este că cei mai înfometaţi sunt bogaţii Planetei, nu sărmanii din Africa, nici uitaţii din Amazonia.



De două săptămâni lumea fierbe şi din aburii crizei nu reuşim să as­tâm­părăm foamea de bani. Culmea ab­sur­dului este că cei mai înfometaţi sunt bogaţii Planetei, nu sărmanii din Africa, nici uitaţii din Amazonia.

Noi suntem pe la mijloc, nici în pi­cioa­rele goale, dar nici burduşiţi de acţiuni, cecuri, gold ş.a.m.d. Asta ne salvează de marea prăbuşire. Noi vom cădea nu din zgârie-nori, ci din podul casei de chirpici.

Stri­gă­tele din capul ţării nu ajung să-i sperie pe sătenii din Văscăuţii de Sus. Poate cei din Văscăuţii de Jos să fie mai conectaţi la criză, pentru că la ei s-a băgat curent şi mai trece rata. Nu rata de la bancă, ci aia pe patru roţi. Ţăranul, sigur pe bănuţul de aur din gălbenuş, are ziua de mâine asi­gurată. Nu-i trebuie negocieri, n-a au­zit de planul Busch (Doamne Pă­zeş­te!), nu i-au intrat în casă bondurile.

Stă el în prispă, se uită în zare şi mo­romeţian întreabă: da’ unde-s, bre, banii? Că de la suta lui Nea Nicu am trecut prin milioanele lui Isărescu şi avem şi leu greu acum, mai uşor decât leul uşor.

Or fi prin maşinile astea mari care-i urcă pe Omu pe mahări cu lăutari cu tot? Or fi! Sau poate prin maşinăriile alea de război care s-au împotmolit la marginea satului, de le-au scos cu boii? Or fi şi pe acolo!, îşi răspunde omul nostru.

Sunt întrebări simple, pe care le pun oamenii cei mulţi şi tăcuţi pe care nu-i întreabă nimeni. Dar în nu­me­le cărora vorbesc politicieni, câtă frunză, câtă iarbă, şi-şi dau cu că­ră­mida "interesului naţional, a bi­ne­lui public" în piept de le tremură plămânii.

În această hemoragie verbală de dragoste pentru "bobor", nici unul, dar nici unul dintre mai-marii acestei ţări nu anunţă că vor să mai strângă şi ei cureaua. Dimpotrivă! Tăriceanu îşi întoarce buzunarele pe dos şi se dă pauper. N-am, n-am, repetă ca un pa­pa­gal. Dar nu-l întreabă pe Vlă­des­cu, nici pe Eutanasiatu unde s-au dus banii din privatizări sau ce colcăie prin Fondul Proprietatea. Nici Bă­ses­cu Traian nu vrea să dea de ur­ma ba­nilor pierduţi prin hotărârile de CSAT sau risipiţi prin ascultări de telefoane ş.a. A aflat şi el, abia acum, că nu există o lege a salarizării; că doar de aia-i pre­şe­din­te, să plutească etilic şi să se trezească prin Trei Scaune.

Întorcându-ne la Văscăuţii de Jos, de Sus şi de Mijloc, auzim pe deasu­pra satelor o melodie ce se fredo­nea­ză în toată ţara: Tunurile noastre, toate. Pe acolo nu mai sapă nimeni. România care s-a furat este o ţară mult mai mare şi mai puternică decât România care a rămas.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de