Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sebastian Colţescu a vrut să se arunce de la etaj. Din fericire, tentativa de suicid a eşuat. Povestitorii ne servesc varianta intervenţiei în forţă a unor poliţişti care ar fi forţat uşa apartamentului de la balconul căruia arbitrul craiovean ar fi intenţionat să se arunce în gol.
Sebastian Colţescu a vrut să se arunce de la etaj. Din fericire, tentativa de suicid a eşuat. Povestitorii ne servesc varianta intervenţiei în forţă a unor poliţişti care ar fi forţat uşa apartamentului de la balconul căruia arbitrul craiovean ar fi intenţionat să se arunce în gol. Regia este proastă, spectacolul ieftin. În astfel de situaţii secunda fatală nu oferă timp de intervenţie. Dacă într-adevăr a fost trecut un prag al dezechilibrului profund, un prag al disperării bolnave, între gestul de laşitate ucigaşă şi viaţă nu putea interveni decât momentul de graţie al lucidităţii.
Starea de depresie prin care trece Sebastian Colţescu este serioasă şi trebuie tratată în consecinţă. Pentru aşa ceva există soluţii medicale şi profesionişti în domeniu. Mă tem însă că niciodată nu vor putea fi trataţi cioclii care exploatează perfid momentul de năpastă prin care trece arbitrul craiovean.
Din peisajul conflictelor jegoase nu putea lipsi protestatarul de serviciu Ion Crăciunescu. El vorbeşte despre calităţile de excepţie care promiteau să susţină o carieră de excepţie în arbitraj pentru Sebastian Colţescu. Şi are tot dreptul Ion Crăciunescu să emită asemenea judecăţi de valoare. Îl bănuim cu toţii de competenţă după o carieră remarcabilă în domeniu. Din păcate, Ion Crăciunescu nu se opreşte însă în graniţele competenţei sale. Nu-l ţin frânele. Ranchiuna lui fundamentală determină derapaje impardonabile. Crăciunescu se foloseşte de drama lui Sebastian Colţescu în conflictul său obsesiv cu cei care l-au mătrăşit din înalta dregătorie de preşedinte al Comisiei Centrale de Arbitraj.
Fostul arbitru internaţional se străduieşte să acrediteze ideea unei acţiuni sistematice prin care actualii diriguitori ai arbitrajului l-au împins pe Sebastian Colţescu către gestul suicidal. Acuzaţia este gravă şi culpabilă în acelaşi timp. Nu susţinem nici noi, pentru nimic în lume, ideea că în conducerea actuală a arbitrajului românesc ar fi fost cantonaţi niscaiva neprihăniţi ai fotbalului. După cum neprihăniţi n-au fost nici cei păstoriţi cu ceva timp în urmă de predicatorul Ion Crăciunescu. Dar nu putem să fim de acord nici cu bazaconia acţiunii determinate împotriva lui Colţescu. În arbitraj toţi fluieraşii beneficiază de acelaşi tratament. Unii se încăpăţânează să rămână antipatici fiindcă nu răspund la comenzi. Alţii acceptă compromisul deoarece sunt consumatori ai profitului maxim. Iar cei care nu vor să fie nici antipatici şi nici bogaţi peste noapte îşi caută rostul în altă parte. Câtă vreme rămânerea pe baricade reprezintă opţiune responsabilă nu mai poate fi vorba despre viol. Înseamnă că le place.
Ion Crăciunescu a fost un antipatic. Ceea ce nu înseamnă că acum a devenit omul adevărurilor absolute. Dacă realitatea în cazul de faţă ar fi cea pe care o insinuează şi dacă ar avea dreptate atunci când susţine că împotriva lui s-a acţionat constant mârşav, atunci Ion Crăciunescu ar fi devenit primul sinucigaş al fotbalului.
