x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Dan Dumitrescu: Marea cotonogeală de la Dinamo

0
Autor: Dan Dumitrescu 26 Sep 2008 - 00:00

Meciul CFR – Steaua ar trebui să fie eveniment de marcă al competiţiei interne şi, de ce nu?, chiar o sărbătoare în fotbalul nostru cel de toate zilele. Fiindcă, teoretic, de la un meci care aduce faţă în faţă echipele care ne reprezintă în Liga Campionilor poţi pretinde definirea valorii fotbalului intern. Numai că, în haosul care domină autoritar fenomenul la care ne referim, trăirea în normalitate devine aventură, e chiar egală cu prezumţia de nebunie. Şi, invers, nebuniile de tot felul se confundă cu starea de normalitate. Aşa se face că evenimentul de la Cluj rămâne o afacere, al cărei interes se împarte la doi, interesul general fiind redirecţionat către scandalurile jegoase ale fotbalului.



Meciul CFR – Steaua ar trebui să fie eveniment de marcă al competiţiei interne şi, de ce nu?, chiar o sărbătoare în fotbalul nostru cel de toate zilele. Fiindcă, teoretic, de la un meci care aduce faţă în faţă echipele care ne reprezintă în Liga Campionilor poţi pretinde definirea valorii fotbalului intern. Numai că, în haosul care domină autoritar fenomenul la care ne referim, trăirea în normalitate devine aventură, e chiar egală cu prezumţia de nebunie. Şi, invers, nebuniile de tot felul se confundă cu starea de normalitate. Aşa se face că evenimentul de la Cluj rămâne o afacere, al cărei interes se împarte la doi, interesul general fiind redirecţionat către scandalurile jegoase ale fotbalului.

Groapa din “Ştefan cel Mare” recuperează asiduu dezavantajul de a fi împrăştiat sămânţa de scandal pe arătură străină. Martorii ocazionali ai răzmeriţei de la Nijmegen se pot declara dezamăgiţi. Acasă, returul comportamentului huliganic din Olanda este mult mai spectaculos, deoarece fructifică din plin avantajul terenului propriu. Recuzita cu specific local potenţează deranjul spre cotele performanţei depline. Derbedeii peluzei, remarcabili în deplasare, au trecut acasă în plan secund, interpretând cu talent partitura victimelor inocente. Marea cotonogeală s-a mutat în înaltul tribunei oficiale.

Vasile Turcu, speriat de posibila sancţionare a echipei, a devenit revoltatul de serviciu. După ce şi-a scuturat buzunarele prin fotbalul dinamovist, Turcu plăteşte acum şi tributul naivităţii de a-şi fi luat sinceritatea la purtare. În primul rând, prin caracterizarea frustă a autorilor deranjului de la Nijemegen s-a pus rău cu neisprăviţii angajaţi la Dinamo pe post de suporteri. Pentru această eroare strategică a încasat atâta înjurătură cât nu poate duce tot neamul său. Şi a luat-o de unul singur, deoarece colegii săi de pagubă s-au retras cu dibăcie în zona neutralităţii vinovate. În acel moment, Vasile Turcu a comis cea de-a doua eroare, încercând să înlăture, atât cât l-au ajutat cuvintele, ambalajul de onorabilitate de pe statuia preşedintelui Nicolae Badea. Mare greşeală! Pentru că preşedintele dinamovist urzeşte la o înălţime pe care Vasile Turcu, oricât s-ar strădui, nu are detenta să o atingă. În astfel de situaţii, nici banii, nici buna-credinţă şi nici bunele intenţii nu folosesc la nimic. Doar parşivenia rămâne la mare preţ. Iar Nicolae Badea o foloseşte cu mare abilitate, pentru a cădea mereu în picioare. Borcea va fi primul vinovat dacă echipa se prăbuşeşte. Turcu va fi dintotdeauna ţapul ispăşitor dacă se rup tribunele. Iar Nicolae Badea nu va avea niciodată nici o vină. El are doar puterea şi parte de ovaţii din partea unui electorat plătit din banii vinovaţilor de servici.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de