Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Meciul dintre FRF şi LPF anunţa, aşa după cum vă povesteam în articolul de ieri, prelungiri şi chiar penaltiuri ale departajării. Victoria Olandei în meciul cu România de la Euro a motorizat pornirile revanşarde ale lui Dumitru Dragomir.
Meciul dintre FRF şi LPF anunţa, aşa după cum vă povesteam în articolul de ieri, prelungiri şi chiar penaltiuri ale departajării. Victoria Olandei în meciul cu România de la Euro a motorizat pornirile revanşarde ale lui Dumitru Dragomir. Iar contrele dintre Mircea Sandu şi Victor Piţurcă, încercarea lui Mutu de a arunca în spinarea altora propriile nerealizări l-au făcut pe preşedintele ligii să creadă că nu-i mai rămîne decît să mărşăluiască triumfător peste cadavrele adversarilor săi din federaţie. A înroşit telefoanele la vremea respectivă, a pupat microfoane de dimineaţa pînă seara, a dat buzna prin studiourile de televiziune pentru a-şi garnisi izbînda cu cele mai ordinare dintre prăduielile de care era el capabil. A vorbit despre curve şi peşti, despre desfrîu şi jocuri de noroc, a stropit jegos şi înspre familiile adversarilor, uitînd că are şi el o familie pe care pretinde că o protejează. În plus, Dragomir atîrna de fiecare declaraţie a sa promisiunea unor noi dezvăluiri, care de care mai distrugătoare. Parşivenie miliţienească, şantaj, vorbe multe şi tot atîta teamă faţă de perspectiva debarcării.
Strategia grăbită a lui Dumitru Dragomir s-a dovedit a fi falimentară. Vîlva pe care a creat-o, petardele şi fumigenele aruncate-n public au generat regruparea forţelor pe frontul advers. La FRF au fost trecute în plan secund micile dispute, altfel inerente între oameni obişnuiţi să gîndească liber. Şi, pentru a da un semn public convingător în acest sens, a fost organizată acea conferinţă de presă în care au apărut, umăr la umăr, trăgătorii de elită ai federaţiei. Naivii au ascultat vorbele rostite cu acel prilej şi nu au priceput mare lucru. Observatorii avizaţi au înţeles însă că gestul conducătorilor federaţiei de a fi împreună reprezintă un mesaj cu mult mai convingător decît exerciţiul oratoric. Iar prezenţa lui Adalbert Kassai la un asemenea eveniment a fost bomboană pe coliva opoziţiei. Individul care dintotdeauna a preferat să rămînă în umbră, omul micilor complicităţi dintre ligă şi federaţie, omul mesajelor discrete şi-a legitimat, forţat de împrejurări sau de bună- voie, apartenenţa de grup.
Dumitru Dragomir este unul dintre observatorii avizaţi ai fenomenului. A priceput mesajul şi a reacţionat în consecinţă. A devenit temător, şi-a pierdut spontaneitatea, a aruncat pe piaţă gogoriţa vizionării evenimentului dimpreună cu cinci avocaţi şi amînarea replicii pînă la fondarea ei din punct de vedere juridic. Iar cînd, în sfîrşit, a ieşit la rampă, parcă ar fi fost la emisiunea "Iartă-mă!", săgeţi boante, insinuări şi mici acuze imediat contrazise prin documente ale preopinenţilor.
Jurnalul de front se opreşte deocamdată în acest moment. Aşii din mîneca lui Dumitru Dragomir sînt tociţi. Mai poate vorbi el, eventual, de vreo deviere bahică a unuia dintre federali. Altfel spus, frecţie la picior de lemn. Pe de altă parte, de s-or decide şi alţii să apeleze la armele lui Dragomir, am putea afla că şi el s-a înfruptat din plăcerile lumeşti pe care acum le acuză. Nu vom avea aşadar victime de război. Doar mila mai poate acţiona.
