x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Dan Petrescu, foamea neostoită de victorie

0
Autor: Florin Condurateanu 02 Mai 2019 - 08:15
Dan Petrescu, foamea neostoită de victorie


Dan Petrescu, cel care dă cu pumnii în pământul de lângă banca antrenorilor şi rezervelor de ciudă când nu câştigă un meci, iată că a ieşit a doua oară consecutiv campion al României în fruntea echipei CFR Cluj. Dan Petrescu, cel care lăcrima plimbându-se cu mine prin Herăstrău în 1990, de amărăciune că Jenei nu-l convocase în lotul naţionalei, care juca la turneul final al Mondialului din Italia. Era necăjit, susţinând că depăşise accidentarea de la genunchi şi era gata să-şi dea viaţa pe teren în flancul drept al naţionalei tricolore. Era acelaşi luptător şi ambiţios Dan Petrescu îngrijorat că-l vor duşmăni coechipierii de la Chelsea că a marcat golul cu care naţionala Angliei a fost trimisă acasă să privească la televizor meciurile din fazele superioare ale Campionatului Mondial din 1998. „Când ne-am revăzut  peste o lună în vestiarul lui Chelsea, colegii englezi s-au încruntat puţin, dar apoi au realizat că-mi făcusem datoria pentru naţionala ţării mele!”. Şi acum, când Dan Petrescu se duce la câte un meci al echipei Chelsea, tribunele londoneze îi scandează numele, ridicate în picioare. Una dintre fetele din prima căsătorie chiar a fost botezată Chelsea. Totdeauna, Dan Petrescu a avut mult bun-simţ şi respect. Îmi declara că fusese amic cu celebrul Gullit în campionatul italian, coechipier la Sampdoria, mergeau cu familiile la spectacole. Când a devenit Gullit antrenor la Chelsea, Dan i s-a adresat cu „Mister”. Am făcut o emisiune la Antena 1 acasă la  părinţii lui Dan Petrescu, un apartament obişnuit din Drumul Taberei. Mama lui mi-a arătat băiţa de plastic în care-l îmbăia pe bebeluşul ei. Dan refuza să se distreze cu răţuşte de jucărie, prefera o minge mică cumpărată de la librărie. Tatăl lui Dan, colonelul Petrescu, îşi amintea că şuiera crivăţul afară şi puştiulică plângea ca să-l ducă la antrenament la Steaua, juca la pitici. Au înfruntat viforniţa, dar acolo doar nişte soldaţi dădeau cu lopata nămeţii. Dan Petrescu fără fiţe a antrenat echipa modestă de la Urziceni, a scos-o campioană şi a câştigat puncte în grupele Champions League.

Citeşte mai multe despre:   Dan Petrescu

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de