x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Daniel Dăianu: Un "nou" capitalism de stat

0
Autor: Daniel Daianu 01 Oct 2008 - 00:00


Naţionalizări pe faţă sau indirecte răscolesc ţările in­dustrializate din Vest. După ce nume ilustre de pe Wall Street au căzut, guvernul american se zbate să obţină aprobarea pentru planul de 700 miliarde de dolari, care ar însemna intervenţia directă în industria financiară. Cu ceva timp în urmă, Uncle Sam a preluat, de facto, cea mai mare firmă de asigurări din lume, AIG, după ce salvase de la faliment giganţii Freddie Mac şi Fannie Mae.



Naţionalizări pe faţă sau indirecte răscolesc ţările in­dustrializate din Vest. După ce nume ilustre de pe Wall Street au căzut, guvernul american se zbate să obţină aprobarea pentru planul de 700 miliarde de dolari, care ar însemna intervenţia directă în industria financiară. Cu ceva timp în urmă, Uncle Sam a preluat, de facto, cea mai mare firmă de asigurări din lume, AIG, după ce salvase de la faliment giganţii Freddie Mac şi Fannie Mae. Ceea ce se întâmplă în Europa în zilele din urmă arată că ea nu este imună la criza financiară ge­nerată de securitizarea masivă şi tranzacţionarea de produse derivative cu valoare îndoielnică. Statul belgian, cel olandez şi cel din Luxembourg au devenit acţionari mari la banca Fortis. În Marea Britanie, statul a naţionalizat Bradford&Bringley, un alt operator din industria finanţării construcţiei de locuinţe, după ce a făcut acelaşi lucru cu Northern Rock. Şi în Germania statul a intervenit pentru a salva entităţi financiare, Danemarca şi Islanda fiind alte două ţări europene unde guvernele au recurs la măsuri extraordinare.

Asistăm la un fenomen inimaginabil, pentru mulţi, cu câţiva ani în urmă în privinţa scalei şi adâncimii de desfăşurare. Crizele din Suedia, Norvegia sau Japonia (din deceniul trecut) au fost situaţii izolate geografic, existând totodată un mediu internaţional cu mult mai puţină incertitudine. Avem acum un eşec monumental al unui model de afaceri în industria financiară, dez­voltat mai ales în SUA, pe Wall Street, dar practicat şi de numeroase grupuri financiare europene. De aceea mi se par ipocrite declaraţiile unor europeni, po­li­ticieni sau din lumea finanţelor, care spun că Europa ar fi importat criza de peste Ocean; ei ignoră mecanismele lăuntrice ale crizei, ce sunt transfrontaliere. Acest eşec este cauzat de credinţa oarbă în ajustări rapide ale pieţelor (fără costuri majore), în vicii ale transformării împrumuturilor bancare în obligaţiuni şi "împache­ta­rea" acestora în tot felul de derivative (devenite în timp produse toxice), remunerarea executivilor care a sti­mulat asumarea de riscuri nebuneşti etc. Şi toate acestea pe fondul unui deficit major de reglementare şi supraveghere în industria financiară. Am mai vorbit despre acestea în paginile JN. Situaţia disperată din industria financiară de peste Ocean şi riscul unor evoluţii similare în ţări europene au obligat statul, ca purtător al interesului public, să intervină. În perioada imediat postbelică am avut sectoare publice extinse în Europa occidentală, statul fiind acţionar important în diverse sectoare, el impulsionând activitatea econo­mică şi din această ipostază (dincolo de rolul bugetului public). A existat şi politica New Deal în SUA. Naţiona­lizările de acum şi apariţia unui "nou" sector de stat se fac în condiţii de mare stres economic şi social. Fundamentalismul de piaţă este respins chiar şi acolo unde a tronat mai bine de două decenii. Intră în prima scenă pragmatismul şi încercarea de a găsi reglementări mai bune în eco­no­mie. Aceasta nu înseamnă că mereu pot fi găsite soluţii ideale nemaiamintind dispute politice ce pot săpa adoptarea de decizii eficace.

În ţări din UE şi în SUA se pune sămânţa unui "nou" capitalism de stat, ceea ce nu înseamnă dispariţia eco­no­miei libere, sectorul privat rămânând dominant. Ce va rămâne din această sămânţă, în timp, rămâne de vă­zut – întrucât unele participaţii vor fi revândute sec­to­rului privat. În mare parte din Asia emergentă şi în Ru­sia avem un capitalism autoritarist. Aceste evoluţii pot fi interpretate şi prin prisma negestionării proce­su­lui de globalizare (vezi şi eşecul rundei comerciale Doha) ca şi a efectelor nefaste ale identificării economiei de piaţă cu lipsa de reglementări.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de