Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cine se atinge de oamenii lui Băsescu devine anticonstituţional! La referendumul de anul trecut, peste 7 milioane de români au făcut un gest anticonstituţional când au votat să-l trimită pe preşedinte cu domiciliu obligatoriu în Mihăileanu 2. Curtea Constituţională a fost în scandal cu populaţia ţării care s-a considerat umilită de decizia de invalidare a referendumului. Ceata lui Zegrean şi-a trimis plângerile traduse de blonda confuzată Motoc pe la toate cancelariile care s-au lăsat prostite de scheunatul băsiştilor: moare statul de drept. Lovitura de stat – ce tare sună asta în democraţiile formalizate – a fost respinsă prin “luptă” de judecătorii greşiţi de la CCR care au primit soluţia în plic. Mai mult, atât de sensibilii judecători cu lefuri de nababi au considerat că presa necotrocenizată i-a presat şi ameninţat. I-au căzut ochelarii lui Zegrean pe jos şi Aspazia a făcut depresie când şi-a văzut păcatele admiterii la facultate scoase din dosarele de cadre de atâtea critici. Când şi-au împlinit visul Băsescu mutat cu alai de colindători mahmuri din Comăniţa nr. 9 în Vila Lac 3 – au plecat şi judecătorii în concediu. Din păcate, s-au întors! N-ar fi ştiut nimeni de ei dacă nu ieşeau iar, ca bomboana pe colivă, în văzul lumii. Îi credeam că fac penitenţă după ruşinosul verdict de la referendum. Naiv, m-am înşelat iar. Cu dor de muncă s-au aruncat în mâlosul dosar trimis spre justă soluţionare de Cristi Vasilică Danileţ. Îl ştiţi? Băiatul ăla firav, obrăznicuţ, devenit model de mărţişor care se lua de gât cu ziariştii care îi puneau înterbări perverse despre orientarea lui politică! Nu se poate să nu-l ştiţi. Era prin CSM, servit la pachet cu duetul Ghica-Hahaineală de talpalagă. Cum a ajuns el dosar (nr. 177D/2013) la CCR? Ca reclamant. Şi-a reclamat câteva mii de colegi judecători care au decis prin vot liber exprimat să-i retragă mandatul de reprezentare în CSM. Şi lui, şi blonduţei cu botic! Vasilică, vai, ce dor, ce jale! A plecat fuguţa la mama suspendaţilor – adică la Curtea Constituţională. A plâns pe umărul trupei băsiste ascunse în Casa Poporului în birouri somptuoase, cu mobilier greu, de lemn sculptat, de sărea cămaşa pe el. L-au luat în braţe tata Zegrean şi tanti Aspazia, Antoanella i-a mângâit fibra de caratist, iar fost Ceauşescu i-a şoptit la ureche: Vasilică, nu mai plânge, eşti de-al nostru. Mai găsim un vot şi-i facem anticonstituţionali pe toţi judecătorii care nu te vor. Băi Vasilică, noi suntem cu naşu în suflet, se vede de la o poştă cine suntem, nu ne lăsăm fraţii la greu, l-a îmbărbătat Ceauşescu (fost). Antoanella, ştergându-i lacrimile cu batista ei cu danteluţă de Bruxelles (ce-o mai face bărbăţelu ei pe acolo, o fi fost avansat în grad?), i-a şoptit galeş la ureche: zi-i şi Alinei că o facem şi pe ea constituţională.
Curat constituţional! Caragiale să trăiască!
