x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

„Dar cel mai mult aici, la noi acasă,/ Ne trebuie concordia de fond,/ Să nu cădem în planetara plasă/ A transformării patriei în front”

0
Autor: Florin Condurateanu 06 Ian 2011 - 18:46

A aşterne uitarea peste înaintaşi şi faptele lor înseamnă a torpila chiar fundaţia, riscând să se clatine totul. Prezentul şi viitorul nu se pot aşeza pe particule de praf, pe acestea le spulberă vântul şi te trezeşti că şi planurile pentru vremea ce va să vină sunt la fel, frunze dezorientate în calea palelor de vânt. Prezentul şi viitorul nu se pot sprijini decât pe pământul având ca armătură oasele bunicilor, oasele înaintaşilor cu lucrarea lor.

Doar aşa se temeiniceşte o ţară, doar aşa e în stare să meargă înainte un neam. Din păcate, în ultima vreme s-au ridicat la cer mari români care au dat sprijin sufletului, minţii şi eficienţei neamului ro­mâ­nesc. Să le readucem des numele pe buzele poporului român, fiindcă asta asigură marşul spre mai bine. Fără amintirea înaintaşilor de seamă, fără să-şi dea seama, poporul bate pasul pe loc, dacă nu cumva face chiar pa­sul înapoi. O inimă mare a poetului Adrian Păunescu a fost tocmai slă-biciunea de inimă care l-a ridicat la ceruri.

Ca atunci când strângea în fiecare seară zeci de mii de oameni în plin entuziasm la spectacolele Cenaclului Flacăra şi acum l-au petrecut spre ţintirim mii, sute de mii, mi­lioane de români. Între atâtea şi atâtea, Adrian Păunescu a redeşteptat în oameni dragostea de ţară, a invitat la ple­căciunea meritată faţă de părinţi şi a făcut din poezia de calitate un bun al mulţimilor. E greu să alegi câteva strofe dintr-o operă literară de mare zbor. Cu toate acestea, iată câteva ver­suri din poezia „Apel de cărturar”, scrisă de Adrian Păunescu pe drum, cum îi era soarta, pe drumurile ţării în 1984. „S-au adunat necazuri mari pe ţară/ Şi păsările negre se ro­tesc/ De parcă ar aştept-o să şi moară/ Şi să stingă neamul românesc./ Acum, ca-n magica fatalitate,/ Ce ne-a însoţit nimicitor mereu,/ Nu ştiu de ce ni se întâmplă toate/ Şi, Doamne, apără poporul meu./ Nevoile ne trag de steag spre bernă./ Cei laşi aţâţă focuri în popor,/ Dar România s-a născut eternă/ Şi singură, şi ţinta tuturor./ Şi trebuie o radicalizare/ Şi trebuie un nou, cinstit impuls,/ Pentru a reface România Mare/ Şi a pune-n umăr iarăşi braţul smuls./ Dar cel mai mult aici, la noi acasă,/ Ne trebuie concordia de fond,/ Să nu cădem în planetara plasă/ A transformării patriei în front./ Nu ne iubeşte nimeni decât cerul,/ Avem duşmani ce ne-ar zvârli la câini,/ Ca-n Mioriţa, noi suntem oierul/ Aflat sub ruga propriilor mâini./ S-au adunat necazuri mari pe ţară,/ Dobânzile fără de lege cresc,/ Vegheaţi ca ţara noastră să nu moară,/ Să nu se stingă neamul românesc.”

S-a stins şi îndrăgitul, atât de în­dră­gitul slujitor al cântului popular Ion Dolănescu. Chiar când îl măcina boala nu uita ca la ieşirea pe scenă să se înfăşoare cu brâul purtând trico­lorul românesc. Când în turneele atât de iubite din străinătate mai ostoia dorul de ţară al românilor purtaţi pe alte geografii, Ion Do­lănescu le ducea săculeţi cu o mână de pământ ro­mânesc. Iar la în­toarcerea din tur­neele în co­mu­­ni­tăţile româneşti din stră­inătate le îm­plinea vrerea ro­mâ­nilor de de­­parte de a săruta pământul românesc şi în numele lor chiar din momentul co­borârii din avion. Vom readuce în suflete alte personalităţi româneşti ridicate la ceruri şi în articolele ce vor urma.


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de