x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Dâre de lumină

0
Autor: Roxana Roseti 04 Feb 2011 - 09:09

Dumnezeu a lăsat îngerii nedesă­vâr­şiţi, pentru a putea urca în per­fec­ţionare în toată veşnicia, la fel cum şi omului i-a fost lăsat acest privilegiu, după cum explică duhovnicii. Persanii acordau fiecărui om cinci îngeri păzi­tori: primul la dreapta, pentru a înre­gistra bunele purtări, unul la stânga, pentru cele rele, al treilea în faţă, pentru a-l conduce, al patrulea în spate, pentru a-l păzi de demoni, şi al cinci­lea la frunte, pentru a-i ţine spiritul îndreptat spre profet. „Dumnezeu per­mite unele întâmplări în viaţa noas­tră pentru ca astfel să ne călău­zească, să ne schimbe şi să ne ajute să creştem spiritual” (Iacov 1:2-5; Evrei 12:5-11).

În credinţele noastre populare despre Îngerul păzitor şi diavol apare ideea de liber arbitru: „Îngerul stă pe umărul drept al omului, iar dra­cul pe cel stâng şi de acolo povă­ţuiesc pe om cum cred dânşii, şi omul face cum ştie el”. Umă­rul cu îngerul bun, umărul cu îngerul rău, printre noi sunt şi îngeri şi diavoli. Se vorbeşte adesea despre o istorie secretă a ome­nirii. O istorie paralelă, în cursul căreia îngerii bleste­maţi, pe care Dumnezeu i-a pedepsit pre­schim­­bându-i în de­moni, ar fi fost de fapt cei care au adus oa­me­nilor cele mai importante elemen­te de civiliza­ţie, „bunăvoinţă” considerată, acolo sus, un păcat grav. Pe de altă parte, savanţii zilelor noastre avertizează, din ce în ce mai răspicat, că „civilizaţia fără suflet” este pe punc­tul de a distruge lumea. „Căile” omenirii oricum sunt încurcate şi ne place să credem într-un rost al ei nu chiar atât de întunecos, căci dârele de lumină nu pot fi ignorate.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de