De ce a venit domnul Președinte la Ședința Omagială?

Vă amintiți,desigur, frenezia debordantă cu care aplaudacii  de serviciu au primit vestea că președintele Klaus Iohannis și-a decalat vizita la Paris pentru a fi prezent la Ședința Solemnă a Parlamentului consacrată  omagierii Centenarului Marii Uniri. Proclamând asta ca expresie supremă a  înaltului său respect față de România și de români. După cum, poate, vă mai aduceți aminte și că s-au aflat unii, nu puțini la număr, care au fost ceva mai sceptici, zicând că trebuie să amânăm elogiile adresate domnului președinte până după ce vom afla cu ce mesaj vine domnia sa în fața Legislativului și a țării.

  Și uite că după ce i-am audiat discursul de azi avem, cred, suficiente și trainice argumente să spunem că adevăratul, dacă nu chiar singurul motiv pentru care cel care ocupă somptuoasele birouri ale palatului din Dealul Cotrocenilor a ținut musai să vină la eveniment a fost acela de a mai plăti niște polițe dușmanilor jurați. Ținându-ne, de fapt, o lecție despre cum ar fi cuvântat onorabilul Nae Cațavencu dacă ar fi fost invitat la înalta tribună a evenimentului. Nu are rost să vă ocup timpul și nici să vă încarc memoria cu citate din magistrala expunere a domnului președinte, de ajuns să fac trimitere la o sintagmă, devenită clișeu, marotă a domniei sale. „Este timpul- a clamat Klaus Iohannis, după ce a înșirat exigențele morale și civice pe care le repetă spre luare aminte celorlalți dar nu și domniei sale- să înțeleagă aceleași lucruri și majoritatea politică și parlamentară”.

 De prisos,poate, să vă atrag atenția că, în retorica prezidențială, expresia ,,să înțeleagă’’ face pereche cu „să facă ceea cei se spune”, dar eu zic cum că nu strică să o fac. Fie și cu mențiunea că povestea cu „să înțeleagă” are o trimitere colectivă, pe când aceea cu și despre „să facă ce i se spune”’, avea o țintă personalizată, pe premierul Viorica Dancilă.  Premier român în adevărata accepție a termenului și care, astăzi, a avut un discurs de excepție, atât prin noblețe gândurilor transmise nouă, românilor și tuturor prietenilor noștri, cât și prin eleganța cu care i-a adresat președintelui Klaus Iohannis „un mesaj de pace politică”. „Interesul național- a spus Viorica Dăncilă- trebuie să primeze în fața intereselor politice”.

  Iată un adevăr la care trebuie să ia aminte, deopotrivă, diriguitorii destinelor românești, cât și cei care sunt investiți să reprezinte România în organismele Uniunii Europene, la NATO sau la ONU.  

  Acum, dacă am făcut cuvenita mențiune la aceste nobile idei și simțăminte pe care le-am regăsit în alocuțiunea Vioricăi Dăncilă, profit de ocazie spre a reaminti că, la începutul lunii octombrie, domnia sa a mai avut un discurs memorabil, de data aceasta în plenul Parlamentului European. Acolo unde, referindu-se în termeni bine măsurați dar fermi politica dublei măsuri cu care ne fericesc anumiți mai mari ai UE, în special cei din familia PPE, premierul României a spus lucrurilor pe nume: „Vrem să vă fim parteneri, dar vrem să vă fim parteneri egali”.

  Deziderat de care, de principiu,firește că nimeni de la butoanele de comandă ale UE nu s-ar dezice, dar pe care, din păcate, tocmai în aceste zile premergătoare sărbătorii Centenarului Marii Noastre Uniri, îl vedem flagrant contrazis de o declarație a liderului europarlamentarilor PPE, Manfred Weber. Declarație din care rezultă că, în mod categoric, Bulgaria va fi admisă foarte curând în Spațiul Schengen. Cât privește sorții de izbândă ai României aici mai va, fiindcă, nu-i așa?, atunci când vine vorba despre țara lui Dracula versus restul lumii, PPE-iștii sunt vajnici promotori ai zicalei „pentru unii, mumă, pentru alții, ciumă”. În plus, dacă luăm în calcul și împrejurarea că scenariul preconizat și în declarația principalului candidat la funcția de președinte al Comisiei Europene (creditat cu cele mai mari șanse în cazul în care formațiunea sa ar câștiga europarlamentarele din anul viitor) circulă de ceva vreme în arealul decidenților comunitari, deci și în răstimpul în care președintele Klaus Iohannis s-a aflat la Bruxelles față în față cu mărimile uniunii și ale statelor sale membre, atunci trebuie să ne întrebăm, o dată mai mult, dacă domnia sa a avut curajul și determinarea să deschidă vorba despre acest subiect sau a preferat poziția lui… pe loc repaus?

 Două vorbe aș mai avea înainte de a încheia. Știm cu toții cu câte aspre ironii au taxat propagandiștii sistemului câteva erori de exprimare ale Vioricăi Dăncilă.  Uite, însă, că și în discursul de azi, ca și în cel prezentat în Parlamentul European, domnia sa nu a mai comis nici-o asemenea eroare. Motiv în plus să pun următoarea întrebare: dacă pentru câteva accidentale greșeli de exprimare un om, fie el chiar premierul României, este etichetat fără milă, ce notă ar merita acele persoane care,  fără nici-o greșeală gramaticală ce-i drept, denigrează sistematic România și românii? Dar, mai ales, despre un anumit cineva!, care nici măcar în cuvântarea rostită la Sesiunea Parlamentului României consacrată omagierii Centenarului Marii Uniri nu a pierdut ocazia să își dea pe față resentimentele, propagând,în acest cadru solemn, ura, neîncrederea, ranchiuna și răzbunarea, ce ar mai fi de spus?