x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

De ce aşa mici salarii acasă

0
Autor: Daniel Daianu 30 Mai 2007 - 00:00

Este o fantezie să credem că, in Romănia, putem inregistra o acumulare de capital fizic care să reducă decalajele de salarii intr-un timp foarte scurt. Statistic vorbind, avem o calitate medie a pregătirii profesionale, o capacitate mediocră de organizare şi o funcţionare a instituţiilor care lasă mult de dorit.



Unele comentarii la articolul meu privind relaţia intre salarii şi productivitate s-au concentrat pe un aspect: concetăţenii care lucrează in străinătate căştigă mult mai bine decăt dacă ar munci in Romănia. Altfel spus, nu oamenii, in sine, ar fi vinovaţi de nivelul salariilor. Aici se subliniază efectele corupţiei şi "hoţiei". Sunt de acord că hoţia, corupţia, căutarea de rente (rent-seeking) de la stat fac parte dintr-un lanţ al slăbiciunilor, care explică de ce suntem unde suntem. Instituţiile, inţelese ca reguli şi norme formale şi informale de conduită, pot impinge sau trage inapoi o economie/societate; fără modernizare instituţională, creşterea economică işi poate epuiza forţa propulsivă rapid. De aceea, lupta pentru un stat de drept puternic, pentru justiţie echitabilă, pentru administraţie publică eficace şi onestă face parte din zona de miez a modernizării. Dar aceste explicaţii nu sunt suficiente pentru a lămuri de ce productivitatea de ansamblu, la noi şi in alte ţări postcomuniste, este atăt de inferioară (faţă de vestul Europei).

Studenţii economişti invaţă să interpreteze dezvoltarea cu ajutorul funcţiilor de producţie. Se pune astfel in relaţie o variabilă dependentă (creşterea PIB-ului) de variabile independente - in mod obişnuit, stocul de capital (k) şi forţa de muncă (l). Uneori, pentru simplificare, funcţiile de producţie sunt unifactoriale, folosind numai forţa de muncă. Alteori, analiza se complică şi in funcţie intră şi "organizarea" (capacitatea managerială) sau "progresul tehnologic" neincorporat - ca variabile ce influenţează ritmul creşterii economice. O funcţie de producţie deci porneşte de la un stoc de capital fizic, care se combină cu capital uman, cu tehnologii şi un context instituţional. Acesta din urmă influenţează mediul de afaceri, performanţa intreprinderilor - cănd mediul de afaceri induce organizaţiile să caute nu "rente", ci inovaţie (eventual invenţie) şi competitivitate. Contextul instituţional influenţează mediul de afaceri, creşterea economică şi prin politica publică, prin bunuri publice. Capitalismul modern, cel care imbină eficacitatea economică cu echitatea (inclusiv solidaritatea socială), este de neconceput fără bunuri publice oferite de stat ca protector al interesului public. Prin bunuri publice inţelegem instituţiile statului de drept (inclusiv justiţia), infrastructură, sănătate, educaţie, ordinea publică şi apărarea ţării.

Să revin la chestiunea nivelului salariilor. Este o fantezie să credem că, in Romănia, putem inregistra o acumulare de capital fizic care să reducă decalajele de salarii intr-un timp foarte scurt. Deşi avem inşi foarte performanţi cănd lucrează in contexte ce le pun in valoare potenţialul, avem, statistic vorbind, o calitate medie a pregătirii profesionale, o capacitate mediocră de organizare şi o funcţionare a instituţiilor care lasă mult de dorit. Iar importul masiv de competenţă managerială şi de tehnologii nu poate diminua decalajele in mod subit. Experienţa internaţională validează această explicaţie rotundă. In Romănia trebuie să ne luptăm cu hoţia şi cu corupţia. Trebuie, in acelaşi timp, să acumulăm mai mult capital fizic modern (maşini şi echipamente), să investim mai mult (avem o rată de investire prea mică, in opinia mea); să lucrăm mai destoinic, să ne organizăm mult mai bine, să absorbim tehnologii căt mai moderne, să avem mult mai multă grijă de educaţia copiilor şi adolescenţilor. Pentru ca acest ghem de trăsături să caracterizeze evoluţia economiei/societăţii in mod durabil, avem nevoie de o politică economică care să ofere bunuri publice de calitate: educaţie, sănătate, infrastructură. Intervine in ecuaţie şi relaţia intre salarii şi profituri, dar esenţialmente determinante pentru nivelul salariilor sunt mănunchiul de variabile pe care le-am menţionat mai inainte şi modul in care ele se combină nu conjunctural.

PS. Cănd pică bolovani prin defilee se opreşte circulaţia - scade dramatic productivitatea transportatorilor, fie temporar. Avem aici o mostră de incompetenţă, iresponsabilitate, deficit de investiţii de-a lungul anilor, hoţie etc. Dacă am avea drumuri (autostrăzi) moderne, nu am fi in această situaţie, măcar din acest punct de vedere.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de