x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

De ce e nevoie de o lege a chiriilor

0
Autor: Viorel Ilişoi 23 Noi 2011 - 21:00

Oamenii pe lumea asta sunt de doua feluri: care au casa si care nu au casa. Prima categorie se subimparte in oameni cu o casa si oameni cu mai multe case. Acestia se numesc proprietari. Unii proprietari le inchiriaza case unor oameni din a doua categorie. Acestia se numesc chiriasi. In Romania li se mai spune si 'fiii ploii'. O spun ca unul care de 25 de ani tot muta geamantane si le pupa mana cucoanelor proprietarese.

Statul roman a facut legile in asa fel incat incurajeaza chiria la negru. Fiul ploii zice: 'Hai sa facem un contract la Administratia Financiara'. Proprietarul: 'Nt! Daca tii neaparat, facem contract, dar platesti tu impozitul'. Nu e normal ca fiul ploii, pe care toti il jupoaie pe toate partile, sa plateasca impozit pe venitul pe care tot i-l furnizeaza proprietarului. Cum ar veni: fiindca iti dau voie sa imi dai niste bani, trebuie sa ma platesti ca sa ti-i iau. Si atunci amandoi o dau la pace, merg la mica intelegere. Statul nu se alege cu nimic.

Mai exista si varianta contractului incheiat prin agentia imobiliara. Acesta are valoarea juridica a unei notite pe un servetel de masa, la restaurant. Agentii imobiliari sunt, de cele mai multe ori, niste rechini care pandesc pestisori in oceanul anunturilor imobiliare si ii inghit fara mila. Pentru ca da un telefon si stabileste o intalnire intre proprietar si chirias, agentul imobiliar se alege cu un comision egal cu chiria pe o luna. 250 de euro este chiria pentru cel mai solicitat tip de apartament in Bucuresti, cel cu doua camere. Un salariu de profesor. Platit jumi-juma de proprietar si de chirias, dar de multe ori doar de chirias. Exista aceasta convingere de nezdruncinat ca, in Romania, chiriasul are in valiza o mica tiparnita de bani si, prin urmare, el este pus sa plateasca totul, intotdeauna. Statul nu prea ia impozit nici din comisionul agentului, fiindca el nu prea taie chitanta, ia banii in usa, la plecare, si tace malc daca-l intreaba fiscul de sanatate.

Contractul la fisc sau prin agentia imobiliara nu-l apara pe chirias de toanele proprietarului. Cand gaseste unul mai larg la punga, proprietarul il da pe primul chirias afara, in bratele mamei sale: ploaia. Acesta intai isi ia valiza si pleaca, sarumana, ca nu e casa lui. Pe urma n-are decat sa-l dea in judecata pe Patru-Case. Dar asta nu se intampla aproape niciodata.

Doar studentii ramasi fara loc in camine sunt vreo 70.000 in tara. Toti isi cauta o chirie. Sa mai adaugam alte zeci si zeci de familii (nimeni nu stie cate) din categoria oamenilor fara casa, care trebuie si ei sa stea undeva, de regula cu chirie. Cate zeci de milioane de euro se duc in bu­zu­na­rele proprietarilor, direct, fara sa se verse si un firicel de impozit la stat?

Daca statul nostru ar umbla putin in Legea locuintei, s-ar alege si el cu ceva bani din vartelnita chiriilor la negru. De pilda, niste facilitati pentru chirias. Sa zica statul: bre, omul asta n-are casa, n-a avut niciodata; el da un salariu mediu pe economie ca sa lo­cuiasca undeva. Si sa-i faca ama­ra­tu­lui de chirias o deducere la im­po­zi­te. Sa-i socoteasca veniturile, din ca­pul locului, diminuate cu o chirie me­die, dovedita cu acte. Un chirias care castiga 2.000 de lei si plateste o chirie de 250 de euro ramane din start doar cu jumatate de salariu, daca nu cu si mai putin, dar statul il pune la im­pozite si la cheltuieli ca si cum ar avea salariul intreg. Cand e vorba de subventii pentru caldura, de exemplu, niciodata nu este luat in calcul chi­riasul, ci proprietarul casei. Care, nor­mal, avand cel putin doua case (una in care locuieste si una inchiriata), nu se incadreaza la subventii. Si chiriasul plateste din bucatica lui de salariu. Cu cateva corecturi de acest gen in lege, statul i-ar incuraja pe chiriasi sa pretinda contracte legale, deci ar putea impozita usor niste venituri la vedere.

Statul ar putea controla foarte bine si nivelul chiriilor. Ca in Germania. Acolo 65 la suta din populatie locuieste cu chirie la stat, care este cel mai mare proprietar de imobile. Sunt chirii decente, casiga si statul, si chiriasii sunt multumiti. La noi sta­tul a vandut dupa revolutie toate blo­cu­rile pe doi lei. Acum sa construiasca altele si sa le inchirieze. In ideea asta au fost construite ANL-urile, dar dupa aceea au fost vandute. Statul si-a abandonat rolul social si s-a tranformat in dezvoltator imobiliar. E doar punctul de plecare al unei discutii serioase.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de