x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale De ce îl urăsc #rezistenții și patronii lor pe Ion Iliescu?

De ce îl urăsc #rezistenții și patronii lor pe Ion Iliescu?

de Serban Cionoff    |    03 Mar 2019   •   19:02
De ce îl urăsc #rezistenții și patronii lor pe Ion Iliescu?

 Astăzi, domnul Ion Iliescu împlinește o frumoasă vârstă, prilej cu care colegii săi de partid, foști colaboratori sau simpli cetățeni îi adresează mesaje de felicitare și tradiționala urare:,,La mulți ani!’’ Desigur, fiind vorba despre o personalitate politică marcantă, a cărei prezență în viața politică a României numără un număr impresionant de ani, perioadă în care societatea noastră a înregistrat uriașe transformări și dramatice confruntări, este normal ca părerile despre domnia sa să fie împărțite sau chiar contradictorii. Un singur lucru rămâne în afara oricărei discuții și anume că personalitatea omului politic Ion Iliescu și-a pus amprenta asupra evoluției societății românești din ultimele trei decenii și că istoria României contemporane nu se va putea scrie fără a face o referire distinctă în ceea ce îl privește.

 Trăim – sau mai degrabă ne place să spunem că trăim- într-o societate democratică, deschisă, modernă și este de la sine înțeles faptul că omul politic Ion Iliescu are parte atât de persoane care îl apreciază, cât și de persoane care au, în ceea ce îl privește, serioase rezerve sau poate o părere cert negativă. Nimic nou sub soare, fiindcă, așa după cum ne învață  și istoria vieții politice românești, adversitățile, poate dușmăniile, pe care personalități marcante ale vieții publice le nutreau unii față de unii alții rămâne o realitate care nu poate fi nici negată și nici trecută sub tăcere. Cu toate acestea, este corect să ne amintim și că, în pofida oricăror adversități, la momente aniversare, adversarii își puneau armele în teacă și își adresau, în mod civilizat și elegant, felicitări și urări.

  Tocmai de aceea nu putem trece cu vederea faptul că, în această zi de aniversare, niște hăitași publici au mers în fața casei unde locuiește Ion Iliescu pentru ca și să își exhibe în mod public resentimentele patologice. Mă refer la șleahta #rezistenților, în frunte cu scandalagiul de profesie Dide și cu insul patologic, poreclit cu numele de familie al fostului șef al partidului și statului, care s-a apucat, ziua nămiaza mare, să huiduie din toți rărunchii și strige cât îi ține gura. Așa cum fac ei de obicei, fiindcă așa i-a instruit profesorul lor de democrație,Gabriel Liiceanu că este un drept democratic. Nu-i vorbă, huliganii din bandele #rezist nu sunt la prima lor ieșire de un asemenea hal. De ajuns să ne amintim că în abjectul lor palmares se înscriu zoaiele aruncate pe sediul Ministerului Justiției, zice-se în semn de protest față de încercările actualului guvern de a îngrădi libertatea justiției. De fapt a (in)justiției binomului în numele căreia profețesc alde Dide et comp.

  Că specimene de teapa lui Dide și Marian Ceaușescu sau a haidamacilor lor s-au manifestat după cum i-au apucat pandaliile este ceva care să mă îngrijoreze peste poate. Ceea ce, însă, mă îngrijorează foarte serios este lipsa de reacție față de această nemernicie de care dau dovadă mediul politic și civic. În primul rând tăcerea lașă a celor care pretind că și-au făcut din pluralism și toleranță crez și stindard de luptă. Există, să o recunoaștem, și o remarcabilă excepție și anume declarația de categorică dezaprobare a gestului huliganilor #rezist a lui Adrian Năstase. Tot lui Adrian Năstase revenind-i meritul de a fi definit, concis și sugestiv, valoarea de reper,  în ceea ce privește ideea de normalitate în viața publică, a lui Ion Iliescu. Iată:,,Pe o scenă publică care e dominată de scandaluri meschine, de autism politic, echilibrul și înțelepciunea care îl definesc pe Ion Iliescu au devenit un capital extrem de prețios’’.

  Afirmație care are ca temei memorabilul consens politic, realizat cu contribuția decisivă a lui Ion Iliescu, Președintele României, exprimat în Declarația de la Snagov, dată la 21 iunie 1995, prin care liderii tuturor partidelor parlamentare își exprimau acordul pentru Strategia națională de aderare a României la Uniunea Europeană. Document pe care ideologii  și strategii urii ca profesie și mod de viață, vor cu tot dinadinsul să îl facă uitat. Și asta nu doar pentru că obiectivul său concret a fost realizat, cât pentru că exemplara sa lecție  de echilibru și consens politic pe teme de vitală importanță pentru prezentul și viitorul României, pe care a realizat-o omul politic Ion Iliescu, este într-o totală și ireconciliabilă ruptură cu murdarele lor urzeli și cu interesele de clică, de aici sau de din afară, pe care le servesc.

  Aceasta este singura cheie în care evaluez și mizerabila ieșire de azi a #rezistenților-paiață!            

×