x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale De ce ne afectează părerile celorlalţi?

De ce ne afectează părerile celorlalţi?

de Maria Timuc    |    17 Dec 2011   •   21:00
De ce ne afectează părerile celorlalţi?

Parerile celorlalti despre noi sunt importante; ele ne pot schimba instantaneu starea de spirit. Daca cineva ne spune intr-o zi cat de bine aratam, se poate sa ne creasca aripi, sa avem o zi fantastica, chiar daca putem uita de unde ni se trage elanul. Dar, daca cineva ne spune 'arati jalnic azi, ce-i cu tine?', ne putem simti jalnic intreaga zi si putem gasi argumente interioare si chiar in lumea exterioara, care ne confirma starea. Un intelept s-a intrebat 'de ce sunt atat de importante parerile celorlalti despre noi' si tot el a raspuns: 'Pentru ca nimeni nu stie cine este. Si mai ciudat este faptul ca ai preluat ceva de la unii care nici ei nu stiu pe ce lume se afla'.

Mie mi se pare amuzanta opinia asta si as zice ca-i si adevarata. Adica, un orb se uita la tine, zice ca esti urat, iar tu, care esti la fel de orb, crezi ca esti urat si asta te influenteaza. O opinie a cuiva iti poate distruge ziua, dar mai grav este ca opinia respectiva le strica unora chiar viata intreaga. Diferite opinii, provenite de la oameni care nu se cunosc pe ei insisi – cum ar putea sa te cunoasca pe tine si sa spuna ceva adevarat? – se strecoara in subconstient si sfarsesc prin a te teroriza viata intreaga. In copilarie, in adolescenta, in perioada in care te simti increzator si capabil sa muti si muntii din loc, iti spune cate un profesor nervos: 'Nu esti in stare de nimic', 'N-am vazut imbecil mai mare decat tine' sau un parinte, sau un partener de cuplu iti sugereaza continuu ca esti pe nicaieri fara el. Asa, parerile celorlati ni se intiparesc in neuroni si, pentru ca nu cunoastem tehonologia de intiparire, nici nu ne preocupam s-o intelegem si sa reducem efectele acestui flagel al 'necunoasterii', ne anihilam unii pe altii, in anumite cazuri ireversibil.

Ce spune inteleptul? Care-i arma de care avem nevoie pentru a sta sub ploaia de vorbe, de opinii, de impresii si de perceptii ale lumii fara sa fim raniti profund, fara sa ni se ia puterea de a face si a fi ceea ce alegem, vrem si am putea intr-o viata? Cum ne putem apara in fata celor care ne vad asa cum am putea ajunge, mai degraba prin efectul de sugestie, decat pentru ca asta ar fi realitatea sau destinul nostru? Cum ne putem apara de gloantele verbale ale lumii inconjuratoare, asa incat sa fim mai puternici, mai structurati, mai plini de personalitate, mai indarjiti in a ne atinge scopurile vietii si nu limitele din mintile altora? Ei bine, am putea afla singuri cine suntem si ce putem face. Ne-am putea cunoaste puterea, dar si slabiciunile, frumusetea si partile neplacute, sensibilitatile si vigoarea; cunoasterea luminii si a umbrei noastre ne face mai puternici in raport cu opiniile celorlalti.

Ne-ar misca mai putin, ne-ar rani... usor sau deloc, ne-ar umbri doar pana la genunchiul broastei si am avea puterea de a avea o zi fericita, indiferent cine ne-ar spune azi ca 'avem o fata de Iad'. Cand stii cum te simti, de ce te-ar deranja cineva care-ti spune ca te simti rau? Daca te cunosti pe tine, cu bunele si cu relele tale, presiunea emotionala si influenta opiniilor celorlalti se subtiaza. Sa-ti recunosti mastile, partile bune si pe cele mai putin bune, calitatile si defectele este o necesitate, un scut puternic, care te poate apara de gloantele oarbe ale celor care 'stiu despre noi cand nu stiu nimic despre ei insisi'. Slab sau gras, urat sau frumos, destept sau prost; sa stii cum esti pentru ca opiniile altora sa nu te mai ucida, sa nu te mai programeze si sa nu te mai faca nefericit nici macar intr-o zi si, intr-o varianta foarte optimista, nici macar intr-o clipa.

×
Subiecte în articol: editorial