x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

De ce nu cred în “revolta spontană” a lui Stolojan

0
Autor: Ion Cristoiu 17 Dec 2008 - 00:00

Dincolo de perdeaua de fum şi de exploziile provocate de resemnarea desemnatului Theodor Stolojan, nimeni n-a dibuit un amănunt mai mult decât semnificativ. După anunţul de luni, 15 decembrie 2008, ora 11:30, viaţa celor implicaţi în formarea noului guvern a mers înainte. Fără a da vreun semn că aşa-zisa lovitură de teatru ar fi perturbat-o cât de puţin. Atât de bine a mers viaţa înainte încât, ieri, liderii PD-L şi PSD au anunţat deja structura noului guvern. Traian Băsescu, deşi s-a declarat surprins de retragerea lui Theodor Stolojan, n-a stat pe gânduri şi a semnat decretul de numire a lui Emil Boc.



Emil Boc, şi el surprins, n-a avut o clipă de şovăială în a accepta onoarea care i s-a făcut. Mircea Geoană, la rându-i, consternat, nu s-a dus să ia un distonocalm. A ieşit în faţa presei şi a anunţat că Parteneriatul pentru România merge mai departe.

Fie şi la o simplă privire, această succesiune nu dezvăluie o clipă realitatea unei derute în rândurile celor implicaţi în formarea noului guvern, aşa cum ar cere minimele legi ale psihologiei omeneşti. Preşedintele, noul premier desemnat, liderii PD-L şi PSD au procedat cu o iuţeală şi o siguranţă ieşite din comun. Ba mai mult, oricât de mari actori ar fi Traian Băsescu, Emil Boc şi Mircea Geoană, nici unul dintre ei n-a schiţat nici cea mai mică supărare faţă de ceea ce presa s-a grăbit să avanseze drept lovitura administrată de Theodor Stolojan. Principală victimă presupusă a resemnării, Traian Băsescu nu numai că nu s-a arătat mânios pe gestul celui pe care-l desemnase, dar, mai mult, a şi dat o înaltă apreciere lui Theodor Stolojan. Putem spune orice despre domnul preşedinte. În nici un caz însă că ar fi omul care, primind o lovitură mortală în faţa întregii naţiuni de la cineva din apropiere, să nu reacţioneze dur. Oricât de amic i-ar fi Theodor Stolojan, reacţia domniei sale la surpriza provocată de un om pe care l-a considerat şi l-a tratat drept un simplu vizitiu rămâne mai mult decât ciudată. Liderul PD-L, Emil Boc, s-a trezit pe umeri cu povara unei uriaşe responsabilităţi. După întoarcerea de la Cotroceni nu părea a fi nici măcar surprins că preşedintele l-a desemnat drept înlocuitor al lui Theodor Stolojan. Prim-vicepreşedintele PD-L a fost ales candidat al partidului la postul de premier şi prin contribuţia lui Emil Boc. Teoretic, cel puţin, gestul lui Theodor Stolojan se constituie într-o lovitură şi pentru preşedintele PD-L. L-a auzit cineva pe Emil Boc denunţând ceea ce s-ar putea numi iresponsabilitatea lui Theodor Stolojan, iresponsabilitate pentru care resemnatul va fi discutat în forurile de conducere ale PD-L? Dimpotrivă, Emil Boc a anunţat că Theodor Stolojan va face parte din grupul său de experţi.

Liderul PSD, Mircea Geoană, a purces la negocierile pentru formarea Parteneriatului cu PD-L având drept premier desemnat pe Theodor Stolojan. Acceptarea lui Theodor Stolojan de către domnia sa, dar şi de către ceilalţi lideri ai PSD apare perfect explicabilă. Theodor Stolojan era candidatul cu care PD-L defilase în alegeri. În plus, aşa cum îl prezentase Traian Băsescu, Theodor Stolojan avea toate datele unui premier în stare să conducă guvernul în vremuri de criză. Şi, deodată, Mircea Geoană s-a trezit cu un nou premier: Emil Boc. Un nume faţă de care atât domnia sa, cât şi ceilalţi lideri PSD ar fi avut obiecţii serioase dacă Traian Băsescu l-ar fi desemnat de prima dată. A sesizat cineva vreo urmă de derută la Mircea Geoană? S-a revoltat făţiş vreunul din colegii săi de şefie, pentru că PSD se vede obligat acum să participe la un guvern condus de Emil Boc?

Întreaga presă, la unison, a avansat ipoteza unei revolte spontane a lui Theodor Stolojan împotriva lui Traian Băsescu.

Ştiind însă, cel puţin de la întâmplările din decembrie 1989, că o revoltă spontană e rezultatul unei bune organizări, supun oamenilor de bun-simţ din ţara asta ipoteza că luni, 15 decembrie 2008, ne-am aflat în faţa unei diversiuni. Şi, dacă ne confruntăm cu o diversiune mediatică, n-ar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva autorul acesteia e marele regizor de telenovele politice pe numele său Traian Băsescu, acest Valeriu Lazarov al politicii româneşti?!
Citeşte mai multe despre:   editorial,   pd-l,   emil,   theodor stolojan,   stolojan,   theodor

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de