x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

De ce nu demisionează Orban?

0
Autor: Ion Cristoiu 20 Iun 2008 - 00:00

Trezindu-se brusc luat la sîn de haremul presei prezidenţiale, Ludovic Orban e fericit. şi fericit va rămîne! În vecii vecilor. Amin.



Decembrie 2007. Imperiul mediatic al Mogulului de la Cotroceni (Realitatea TV, Cotidianul şi foile sale adiacente, oficiosul Evenimentul Zilei) cerea pe toate glasurile şi pe toate literele demiterea lui Ludovic Orban din postul de ministru. Motivul: un zvon care refuza să devină ştire: Ludovic Orban ar fi fugit de la locul accidentului.  Premierul a rezistat cu brio presiunii, ştiind că totul era o diversiune pusă la cale de Traian Băsescu împotriva unuia dintre fruntaşii liberali cei mai critici la adresa Cotrocenilor. Pentru asta, Călin Popescu Tăriceanu şi-a luat o porţie zdravănă de linguri şi polonice de la bucătăresele din media.

Iunie 2008. Premierul Călin Popescu Tăriceanu cere şefilor de filiale PNL care au obţinut la scrutinul pentru locale un procentaj sub 15% să-şi depună mandatul. N-o face numai dînd curs unei Decizii a Delegaţiei Permanente, dar şi ştiind un adevăr. Acolo unde organizaţiile judeţene s-au mobilizat în chip eroic s-au obţinut rezultate peste media de 18%, dobîndită de partid pe întreaga ţară. Urmare a acestei mobilizări în judeţe tradiţional PSD-iste, cum ar fi, Buzău, Vrancea, s-au atins procentaje de peste 20%:  23,45 şi, respectiv 24%. Rezultatele de la locale au depins aşadar, nu numai în cazul PNL, dar şi al altor formaţiuni, de prestaţia organizaţiilor judeţene. În perspectiva parlamentarelor, ar fi catastrofal ca organizaţiile perdante să nu plătească. Pentru cele care şi-au dat sufletul în campanie pentru locale, ar fi un exemplu prost.

PDL şi PSD n-au înţeles această realitate elementară. În consecinţă, în timp ce la PDL domneşte somnolenţa după ghiftuiala cu pufuleţii aşa-zisului succes, la PSD, stăruie euforia după drogare. Să nu iei nici o măsură împotriva unor organizaţii precum cea de la Cluj, model de eşecuri în serie, dîndu-te în spectacol cu poze de familie tiribombistice presupune că ţi-a luat Dumnezeu minţile.

Dintre toţi şefii de partide, Călin Popescu Tăriceanu e cel care a dovedit acum, după locale, o salutară luciditate. Localele sînt doar o prefaţă la adevăratul examen: parlamentarele din iarnă. Dacă nu pui biciul pe organizaţiile judeţene, te aşteaptă un scor catastrofal. Sub acest semn Călin Popescu Tăriceanu a cerut depunerea mandatului de către cele şapte organizaţii care au obţinut sub 15%. Printre acestea se numără şi organizaţia de Bucureşti, cu un scor de 11%.

Ludovic Orban trece drept un bărbat politic matur. În aceste condiţii, ca fruntaş al PNL, era de aşteptat ca domnia sa să dea un exemplu depunîndu-şi mandatul de şef al organizaţiei de Bucureşti. O cereau nu numai condiţia de politician responsabil, dar şi cea de lider PNL. Măsurile drastice împotriva organizaţiilor din ţară cu scoruri slabe ar fi putut fi transpuse în practică. Obligat de realităţi să fie extrem de sever cu perdanţii, Călin Popescu Tăriceanu s-a confruntat cu o situaţie dificilă.

Printre organizaţiile cu un procentaj slab se numără şi cea condusă de Ludovic Orban. Dacă Ludovic Orban şi-ar fi cerut el însuşi demisia, lui Călin Popescu Tăriceanu i-ar fi fost destul de uşor să se zburlească la ceilalţi leneşi. Ludovic Orban n-a dat însă nici un semn că ar fi priceput situaţia. şi atunci, ce putea să facă preşedintele PNL? Să ceară depunerea mandatului de către toate organizaţiile cu un procentaj sub 15% precizînd că organizaţia de Bucureşti face excepţie? Confruntat cu lipsa de sensibilitate a lui Ludovic Orban, Călin Popescu Tăriceanu i-a cerut şi acestuia demisia. Nu din cea de ministru, ci din cea de şef al organizaţiei pe Bucureşti. Şi nu pentru rezultatele obţinute de Ludovic Orban în calitate de candidat la Primăria Capitalei, ci pentru rezultatele cu greu smulse de organizaţia PNL de Bucureşti la votul politic, pentru Consiliu.

Ce face bravul nostru bărbat politic? Refuză cu tărie, mai întîi. După aceea, se apucă să facă ochi dulci Jupînului de la Cotroceni.  Jupînul care deja pusese ochii pe el în vederea unei spargeri a PNL, îi răspunde la fel de dulce. Automat, imperiul Mogulului de la Cotroceni se năpusteşte asupra lui Călin Popescu Tăriceanu. De data asta, pentru că a îndrăznit să-i ceară demisia marelui bărbat Ludovic Orban. Cel care, evident, pentru aceeaşi mînuitori de retevei anul trecut, în decembrie 2007, era un infractor de cea mai joasă speţă. Trezindu-se brusc luat la sîn de haremul presei prezidenţiale, Ludovic Orban e fericit. Şi fericit va rămîne! În vecii vecilor. Amin.
Citeşte mai multe despre:   tariceanu,   editorial,   pnl,   popescu tăriceanu,   călin popescu,   orban,   ludovic,   ludovic orban,   popescu,   calin

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de