x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

De ce nu pot scrie despre un Discurs prezidenţial

0
Autor: Ion Cristoiu 05 Sep 2007 - 00:00

Reuniunea anuală a corpului nostru diplomatic a avut drept punct obligatoriu o intălnire cu preşedintele Romăniei. Cu acest prilej, preşedintele Romăniei a ţinut un discurs. Despre acest moment pot scrie mult mai mult in planul său de formă, decăt de conţinut.





Reuniunea anuală a corpului nostru diplomatic a avut drept punct obligatoriu o intălnire cu preşedintele Romăniei.

Cu acest prilej, preşedintele Romăniei a ţinut un discurs.

Despre acest moment pot scrie mult mai mult in planul său de formă, decăt de conţinut.

Pot observa astfel că:

− lui Traian Băsescu ii stă ca dracu’ cănd işi pune ochelarii.

Fie şi prin clişeu, ochelarii sunt asociaţi cu intelectualul.

Or, Traian Băsescu cu orice poate fi asociat - cu un traficant de valută, cu un ciubotar, chiar şi cu un seducător de minore − numai cu un intelectual, nu.
− contrar celor care-i gădilă, in scris şi oral, subţiorile personalităţii, Traian

Băsescu nu e un mare orator.

Ba chiar, dacă ne găndim, nu e orator de loc.

Un discurs precum cel ţinut in faţa corpului diplomatic, presupus a schiţa marile orizonturi ale politicii noastre externe, a fost coborăt la nivelul unor fraze rostite cu poticneli, deoarece oratorul trăgea din cănd in cănd cu ochiul, ca la crăpătura unei fuste, la nişte notiţe de pe un blocnotes.


Nu pot scrie mare lucru despre conţinut, nu pentru că aş fi căzut, Doamne fereşte!, in patima presei de autogară şi săli de aşteptare, ci dintr-un motiv mult mai pămăntesc:

N-am la dispoziţie textul discursului.

Pe vremea cănd Adriana Săftoiu lucra la Cotroceni, beneficiam şi eu de materialele trimise redacţiilor de biroul de presă al Preşedinţiei.

Mulţi dintre fericiţii posesori de căsuţă poştală electronică n-ar fi incăntaţi să li se umple corespondenţa cu texte oficiale ale Preşedinţiei, Guvernului, partidelor politice.

Sunt sigur că unii ar fi mult mai incăntaţi ca, deschizănd e-mail-ul, să dea cu ochii de o jună cu vino’ncoa, decăt de un comunicat politic.

Eu insă am rugat-o pe Adriana Săftoiu să-mi trimită şi mie comunicatele de presă, discursurile preşedintelui, interviurile, intr-un cuvănt tot ceea ce Departamentul de Comunicare Publică ar dori să ajungă la presă.


Pentru o instituţie care foloseşte din plin poşta electronică, indeplinirea dorinţei mele era floare la ureche: in lunga listă de e-mail-uri trimise automat, printr-un singur click, se insera şi e-mail-ul meu.

La fel am procedat şi cu cei de la Guvern şi cei de la Partide.

Şi pe vremea cănd Adriana Săftoiu răspundea de Comunicarea publică a Cotrocenilor nu eram un amic al preşedintelui.

Ba, dimpotrivă.

Şi, cu toate acestea, Adriana Săftoiu, purtătoarea de cuvănt a Cotrocenilor, a inţeles argumentele mele.

Şi anume:

Ziarele şi televiziunile, agenţiile de ştiri nu reprezintă, pentru un analist care se respectă căt de căt, surse de incredere in ce priveşte conţinutul unui
Document al Preşedinţiei sau al oricărei alte instituţii.

De cum au pus măna pe un astfel de Document, fătucile şi guguştiucii se năpustesc să-l hăcuie cu condeiele devenite toporişti.

Şi, astfel, din ştirea unei agenţii de presă, din reportajele tv, din articolele tipărite de ziare nu poţi beneficia de ceea ce trebuie să constituie, pentru orice analist, punctul de plecare al comentariului său: faptul autentic.

Sub acest semn am adresat aceeaşi solicitare celor de la Guvern şi celor de la partide.


Cei de la Guvern şi, dintre partide, cei de la PSD imi trimit comunicatele, precum şi alte materiale dedicate presei.

Indiferent de cum scriu sau vorbesc despre Guvern sau PSD.

Departamentul de Comunicare Publică al Preşedinţiei mi-a trimis comunicate de presă texte ale discursurilor.

Subliniez: mi-a trimis.

Acum nu-mi mai trimite.

Excelent profesionist, Adriana Săftoiu inţelesese că nu era vorba despre o favoare, ci despre o relaţie normală intre o instituţie a statului şi un jurnalist.
Indiferent de poziţia acestui jurnalist faţă de cine e in fruntea instituţiei respective la un moment dat.

Urmaşii Adrianei Săftoiu au socotit exact pe dos.

Ion Cristoiu?!, vor fi exclamat ei.

Cum, adică, să-i trimitem şi lui comunicatele noastre?!

Păi, nu-l supără el, zi de zi aproape, pe Jupănul nostru atăt de tare, că nici măcar whiskyul nu-i mai prieşte?!


P.S. N-aş fi scris aceste rănduri dacă, deschizănd site-ul Preşedinţiei, n-aş fi constatat că discursul de la intălnirea cu ambasadorii n-a fost postat.
Altă noutate faţă de perioada cănd Adriana Săftoiu răspundea de Comunicarea publică a Preşedinţiei!
Citeşte mai multe despre:   editorial,   săftoiu

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de