Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Când nimic nu ai a spune – vorba poetului – baţi câmpii. Băsescu Traian se află în situaţia în care aleargă după canale de exprimare doarece nu mai interesează aproape pe nimeni CE SPUNE. Mai are însă forţă, în virtutea mandatului, SĂ FACĂ. Potrivit caracterului şi puţinei educaţii care s-a lipit de el de-a lungul carierei poate să facă doar rău; binele a sărit de el ca ploşniţa de petrol. În consecinţă, lumea a învăţat (greu) că de Băsescu este bine să te fereşti, să te ţii la distanţă ca de un focar de ciumă.
După atâta coabitare acesta pare să fie şi sensul pe care merge relaţia lui Ponta cu preşedintele pe cale de expirare. Băsescu mai iese în spaţiul public cu interviuri la comandă sau în conjuncturi create de alţii, nu de interesul pentru persoana lui. Profită de ele pentru a lăsa biografilor explicaţ ii îndulcite asupra marilor erori ale mandatelor de la Cotroceni. Are de schimbat percepţia asupra câtorva momente care au rupt puntea dintre el şi marea majoritate a populaţiei.
Asumarea austerităţii pentru a scăpa de prăbuşirea în hăul falimentului de ţară este esenţial să devină pentru “mesagerul” Băsescu un gest de mare curaj care a dus la salvarea României de la catastrofă. Pedalând pe această temă Băsescu ţinteşte să iasă din zona de răspundere penală a proastei guvernanţe, scoţându-i nevinovaţi şi pe locotenenţii lui fideli cu tocuri şi fustă, Boc Emil şi Udrea Elena.
Frazele lui despre meritele guvernărilor succesive de după 2004 îl scot pe Tăriceanu din zona evaluărilor pentru că, dacă memoria nu ne înşală, la un moment dat îi flutura liberalului cătuşele în consecinţa unei acuze de proastă gestionare a treburilor ţării.
Pentru că procurorii au memorire – care la nevoie poate fi împrospătată – Traian Băsescu laudă consecvența a trei premieri – Boc, Ungureanu și Ponta – care au adus stabilitatea de negândit țării dacă nu urmau politica de austeritate. Vasăzică îl bagă în aceeași ciorbă și pe Ponta, care a criticat austeritatea din opoziție, și pe premierii care au lansat și adâncit sărăcirea delibe- rată a populației. Ca atare, ar putea cineva să deschidă un dosar pe baza strategiei de securitate națională în care guvernanța poate fi amendată și în justiție?
Manevra lui Băsescu de a-l lăuda pe Ponta, citită în această cheie, are o țintă exactă: disculparea. Desigur, nu-i sunt suficiente doar laudele respective pentru a se pune la adăpost. Băsescu și-a asigurat și o continuare a complicității cu tandemul Kovessi-Morar.
A splitat influența acestui sinistru cuplu, trimițând-o pe Codruța Kovessi la DNA și pe Morar la Curtea Constituțională, unde frăția dosarelor îi conferă un ultim și suprem refugiu. Blindat cu asemenea centuri de apărare, președintele poate pleca de la Cotroceni mai puțin îngrijorat. Bodiguarzii lăsați ca turnuri de control pe traseul Justiției, mânjiți și ei cu porcăriile regimului Băsescu-Udrea, îi asigură o imunitate pe termen lung.
Rămâne să umple cu discursuri și celelalte neîmpliniri ale mandatelor în care i-au trecut fulgerele suspendării pe lângă scalp. Referendumul din 2012 nu poate fi însă scos din cartea de istorie cu nici o explicație. Abil, Băsescu are și aici tentative de a schimba înțelesul clar al consultării populare care l-a transformat de facto într-un președinte ilegitim.
Locatarul din Comănița nr. 2 nu se poate lupta cu povara celor 7,5 milioane de voturi. El știe foarte bine cum și de cine a fost salvat după ce poporul l-a rejectat. Băsescu nu s-a referit niciodată la cele 7,5 milioane de voturi; el invocă mereu și mereu teza loviturii de stat. Șmecherul din port știe că o lovitură de stat înseamnă un pâlc de oameni, bine ghidați și înarmați care răstoarnă un regim. Or, nu poți „lipi“ lovitura de stat cu votul milioanelor de oameni care au mers chiar cu entuziasm, pe caniculă, convinși că pot scăpa de Băsescu prin vot. El anunță în interviul recent difuzat de un canal cu epoleți că „lovitura de stat parlamentară“ ne-a izolat de Europa și încă blochează intrarea în Schengen. Două lovituri din trei vorbe: a exclus poporul de antibăsiști, de 7,5 milioane, și găsește explicația pentru eșecul neintrării în spațiul european de liberă circulație, care trebuia rea- lizat cu doi ani înainte de „lovitura de stat“. Retranscrierea unor fapte recente face parte dintr-o strategie a minciunii și duplicității în care Băsescu a crescut de tânăr.
Instituția tutelară nu l-a lăsat nici un moment din brațe: l-a cres- cut după legile sericiculturii învăluindu-l în final în mantia de mătase a funcției prezidențiale.
Acum însă, regele e gol și draperiile mâncate de molii lasă vederii un personaj care pedalează în van, pe o bicicletă fără lanț.
