De ce, oare, suntem împreună?

"A fi impreuna" inseamna si "a face impreuna", dar – inainte de asta – inseamna a avea valori, visuri, dorinte si nevoi care ne duc singure in aceeasi directie. Mergem impreuna in viata – in relatiile noastre de iubire, in relatiile de prietenie, in cele de serviciu, de afa­ceri sau in orice alt tip de relatie – atata vreme cat gandim, simtim si actionam in aceeasi directie. Va­lorile noastre profunde, lucrurile in care credem cu sinceritate, inainte de a fi bune sau rele, sunt – in esenta – un liant al relatiei si o radacina subtila, puternica, desi indeajuns recunoscuta, a intalni­rilor pe care le avem in viata. Noi nu stim prea bine cum se face ca "intalnim exact oamenii pe care-i intalnim, ba putem crede ca intalnirile ne sunt pecetluite de hazard ori de mana buna sau necrutatoare a destinului. Viata de zi cu zi demonstreaza viguros si evident ca valorile noastre profunde ne aduc impreuna sau ne despart.

Atractia dintre oameni – aparent fara explicatie, resimtita ca o traire placuta, ca un sentiment de déjà vu, ca o stare de bucurie s-ar putea sa sesizeze faptul ca avem visuri, dorinte, nevoi si valori asemanatoare. Niciodata nu suntem complet asemanatori in trairile, dorintele, gandurile si visurile noastre, dar atunci cand mai multe valori ale unuia se regasesc si in celalalt ne regasim pe noi insine in celalalt, iar trairea frumoasa ce rasare de la sine in interior spune tocmai asta: "Iata pe cineva care doreste/vrea/visea­za aceleasi lucruri ca si tine".

Noi intalnim insa si oameni care ne displac, fara sa stim explicatia precisa a acestei trairi. Putem res­pinge categoric relatia cu o alta persoana, cu un grup sau cu orice altceva pe lumea asta, dar nu stim ca la baza respingerii ar putea fi o diferenta mare de valori (ceea ce are valoare pentru tine nu are va­loare pentru mine). Multi dintre noi ne invinovatim pentru ca simtim iritare, respingere sau suferinta fata de ceva sau de cineva, ne indepartam de acel ceva sau de acel cineva, iar in cele mai multe cazuri reprimam negativitatea sau o negam. S-ar putea ca suferintele pe care le extragem din experientele vietii sa fie doar simptomele bolii numite "diferente de valoare vs gandire, sentiment, actiune, convingere, credinta". Instruirea, studiile, preocuparile, credintele si convingerile ce ne anima in toate activitatile vietii devin atractori pozitivi sau negativi pentru relatiile pe care le avem, pentru mediul familial, pentru slujba, distractie etc.

Daca valorile personale esentiale vibreaza subtil si cu putere in noi si ne duc pasii spre oamenii care apar in vietile noastre si spre relatiile placute sau distructive cu tot ce ne inconjoara, inseamna ca nu avem nevoie sa-i facem un portret pe panza mintii unui partener pe care-l dorim, nici sa-l alungam cu pusca pe altul, nedorit. Nu ar mai fi nevoie sa ne reprimam negativitatea, furia, ura sau respingerea pe care o simtim in relatia cu cineva, cat sa con­stien­­tizam ca aceste trairi ne pot se­siza ca, pe un anumit palier de experienta a vietii, avem valori fundamental diferite. Ar fi indeajuns sa ne clarificam valorile personale, sa stim cu certitudine ce anume este adevarat pentru noi, ce anume apreciem si iubim cu toata inima si apoi sa-i permitem vietii sa ne aduca impreuna. Orice se intampla apoi pe drum nu-i altceva decat ceea ce "viata face" pentru ca noi sa ne intanim cu cei care viseaza acelasi vis ca si noi si sa fim impreuna.