x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

De ce pe Boc nu-l intervievează Financial Times?

0
Autor: Ionuț Bălan 04 Feb 2010 - 00:00
Săptămâna trecută, un cunoscut din Londra mi-a trimis un link însoţit de următorul mesaj: "Citeşte în Financial Times un interviu senzaţional cu premierul din ţara ta". M-am uitat imediat pe pagina electronică a cotidianului britanic şi am observat că interviul era cu Donald Tusk, nu cu Emil Boc. I-am replicat imediat englezului: "Vezi că eu sunt român, iar interviul e cu premierul Poloniei...", dar asta nu m-a oprit să mă întreb: De ce Financial Times nu-l intervievează şi pe Boc? Nu vrea el sau Financial Times?

Într-un final am trecut peste această enigmă şi am început să citesc interviul cu Tusk. La întrebarea: "Planificaţi o nouă rundă de reforme?", polonezul a răspuns că privatizarea este o parte importantă a planului său. Şi nu doar pentru că aduce 6-7 miliarde de euro în 2010, ci şi pentru că "ar trebui să fie cât mai puţin guvern posibil în economie. În Polonia, o mai mare competitivitate, şi o creştere şi o rată a economisirii mai mari sunt posibile într-o economie care este reglementată cât mai puţin posibil, în care libertatea, competiţia şi proprietatea privată sunt valori-cheie".

Iar Tusk continua, subliniind că: "Nu vrem să spunem nimănui cum să procedeze, dar vrem să folosim propriul exemplu ca să arătăm că economisirea este calea normală, nu traiul pe credit. De asemenea, civilizaţia europeană ar trebui construită pe valorile fundamentale ale libertăţii, proprietăţii private şi competiţiei, limitând rolul statului, şi pe baza integrării europene. Aceasta este calea de a îndeplini aspiraţiile Poloniei şi ale Europei - este singura cale. Orice altă cale - cum ar fi mai mult stat în economie sau protecţionism - este, în opinia noastră, falsă.

Ca guvern suntem hotărâţi să nu urmăm aceste căi. Suntem capabili să ne reducem deficitul şi datoria, să adoptăm reforme de anvergură pe care nu toate guvernele în lumea de azi pot să le facă".

Şi guvernanţii români ar trebui să-şi demonstreze calităţile manageriale şi să prezinte străinilor o nouă ofertă investiţională. Din nefericire, ei nu posedă spirit antreprenorial şi caută, din moment ce nu pot provoca schimbarea economică, să ia mai multe credite de la instituţiile financiare internaţionale, pentru a tempera situaţia critică. Altfel spus, ei amplifică deficitul şi datoria, în loc să le micşoreze, şi numesc asta administrare...

Dacă ne uităm pe posturile tv din Cehia, Polonia sau Ungaria, principalele preocupări sunt cele legate de economie. Numai la noi, în România, e altfel. Premierul nostru, în loc să discute de libertate, competiţie şi proprietatea privată, ameninţă că va coborî milităria jos din pod. După care, în loc să limiteze rolul statului, se apucă să declare război evaziunii fiscale şi să adauge că va veghea personal ca ANAF, Poliţia şi Parchetul să identifice şi să elimine sursele de evaziune.

Poate că nu-şi dă seama, dar banii din impozite s-au dus în 2009 pe pensii şi pe salariile bugetarilor. Adică, aceia care au plătit taxe nu au primit în schimb bunurile publice pentru care au plătit şi acum s-ar putea să nu mai fie dispuşi să lase alţi bani pe mâna statului. Guvernul poate numi asta evaziune, dar de fapt e un soi de grevă fiscală.

Ca să rezum, atunci când o ţară e gestionată prost, economia nefiscalizată se măreşte, aceasta fiind o formă de hedging. Degeaba trage acum Boc cu tunul în economia gri pe care exact măsurile de anul trecut au "recapacitat-o".

În fine, din câte se vede, fiecare se ocupă de ceea ce ştie. Tusk merge pe mâna economiei de piaţă, în vreme ce Boc veghează ca politicul să dicteze mai departe economicului. Dar tocmai din acest motiv Tusk e intervievat de Financial Times, iar Boc - nu. Şi asta deşi economia României, precum cea a Poloniei, n-ar fi trebuit să intre în recesiune, pentru că are un spaţiu de dezvoltare cam la fel de mare.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de