Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am fost în mare dubiu ce subiect să-mi aleg în această săptămână. Iniţial mi s-a părut interesant că banca centrală a început să bată în retragere cu adoptarea euro în 2014, fapt devenit evident încă de la începutul anului, când l-am semnalat într-un editorial apărut în Jurnalul Naţional ("Calificarea la Euro 2014, ratată").
Ulterior am fost tentat să scriu despre revizuirea în sens negativ a previziunilor de creştere a PIB de către majoritatea analiştilor economici, pentru a aminti de un alt editorial de la începutul lunii martie ("PIB-ul nu creşte udat doar cu optimist de partid şi de stat"), care evidenţia că optimiştii nu sunt decât nişte pesimişti prost informaţi. În cele din urmă m-am gândit însă că e mai important să discut de majorarea TVA, pe care se pare că autorităţile o iau în calcul.
De fapt, potenţiala creştere a TVA se leagă de primele două chestiuni. Principalul motiv pentru care vom amâna adoptarea monedei unice europene reprezintă o consecinţă a faptului că Guvernul e incapabil să ajusteze deficitul bugetar sub 3% din PIB până în 2012, când ar fi trebuit să intrăm în anticamera euro (ERM2).
Da, dar dacă politicienii n-ar fi beneficiat de ajutorul politicii monetare, ei ar fi fost constrânşi să restrângă masiv cheltuielile publice pentru a păstra atractiv mediul economic, ceea ce ar fi generat fluxuri externe de resurse private. Numai că, în locul unei astfel de abordări, s-a apelat la împrumuturi instituţionale care să permită păstrarea deficitului bugetar la un nivel ridicat, "subvenţie" ce i-a conferit mai departe politicului privilegiul de a dicta economicului.
Mai departe trebuie precizat că reluarea creşterii economice depinde, într-adevăr, de consum şi investiţii. Dar calea prin care să se obţină resuscitarea cererii nu are legătură cu scăderea dobânzilor, ci cu reducerea taxelor. Din păcate însă, Guvernul nu acceptă să trateze "suferinţa" PIB-ului şi implicit lipsa de venituri bugetare cu o îmbunătăţire a mediului de afaceri, ci cu majorări de taxe, ceea ce va compromite mai mult bazele creşterii economice.
Aşa se va ajunge probabil, în final, la creşterea taxei pe valoarea adăugată, dar care, odată majorată, se va observa cum încasările se micşorează, deoarece consumul fie se reduce, fie "virează" spre economia subterană.
Această a doua chestiune, de creştere a economiei informale undeva spre nivelul de la jumătatea anilor '90 în cazul în care se va majora TVA, ar trebui să intereseze direct Banca Naţională. Asta deoarece mărirea economiei subterane va duce la o debancarizare a masei monetare, iar în măsura în care banca centrală va fi constrânsă să crească lichiditatea din economia la vedere (pe fondul virării unei părţi din cash flow "la negru"), plusul se numeşte inflaţie. Dar mai mult decât atât, mărirea contrabandei va face ca o parte din deficitul comercial să se vadă în contul de erori şi omisiuni, într-un moment în care va fi suficient de târziu pentru a mai putea face ceva.
Ca să rezum, atunci când o ţară e gestionată prost, economia nefiscalizată se măreşte, aceasta fiind o formă de hedging. Degeaba trage statul cu tunul în economia gri, pentru că aceasta constituie numai efectul. Cauza e reprezentată de măsurile eronate care o "recapacitează".
