x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

De ce suntem doar proamericani si britanici, nu și anglo-saxoni

0
Autor: Ionuț Bălan 15 Iul 2019 - 07:50
De ce suntem doar proamericani si britanici, nu și anglo-saxoni


Bunicii noștri i-au așteptat (degeaba) pe americani (dar și pe britanici) după cel de-al doilea război mondial să vină să-i salveze de comuniști. Mai înainte, Statele Unite și Marea Britanie au jucat un rol esențial în sprijinirea și recunoașterea internațională a procesului politic care a culminat cu Marea Unire de la 1 decembrie 1918. În comunism, reperul capitalist al românilor era America, nu Europa. L-am dat jos pe Ceaușescu ca să trăim ca americanii, nu ca să aderăm la Uniunea Europeană. Probabil că, dacă s-ar organiza un referendum pe această temă, la care li s-ar da să aleagă, românii ar prefera să devină stat al SUA, chiar și unul asociat, precum Puerto Rico, decât să continue să fie membri UE.

Pe scurt, nivelul de proamericanism este foarte ridicat, arată un studiu Avangarde. Potrivit cercetării, SUA e țara cu care românii își doresc să aibă cele mai strânse relații, să fie principalul partener strategic al României și să susțină în continuare lupta anticorupție.

Problema este că aspirăm să fim americani sau britanici, dar mental nu suntem, iar asta e o chestiune care nu ține doar de tradiție sau de geopolitică, ci în primul rând de educație. Ca să luăm un singur exemplu, polonezii sunt mult mai americani decât noi ca mentalitate.

Asta înseamnă că elitele au păstrat, în pofida deceniilor de comunism, o structură mentală clasic-liberală, care privilegiază libertatea și responsabilitatea individuală, precum și intervenția minimă a statului în economie și societate. Iar elitele se formează și se cultivă în universități. Războiul pentru libertate se câștigă sau se pierde pe câmpul de luptă al educației. În pofida asalturilor tot mai susținute ale diverselor forme de stângă politică, universitățile americane reușesc încă să conserve canonul liberalismului clasic.

La noi nu se întâmplă același lucru. De fapt, noi nici n-am asimilat cum se cuvine respectivul canon. Începusem să o facem în perioada interbelică, cu mari blocaje și derapaje autoritare, după care am fost cu totul blocați de comunism. Acesta e adevăratul decalaj pe care îl are România față de Vest și iată cum se explică de ce occidentalii se uită de sus la românii care le vizitează țara. Avem un gap educațional pe care l-am lărgit în ultimii ani încercând să conservăm și redistribuim sărăcia prin instituții de protecție și pază în loc să realizăm sporuri de productivitate cu ajutorul piețelor.

Toatea astea se văd și la firul ierbii. În mod instinctiv, și părinții, și elevii știu că adevărata educație poate fi doar privată și de aceea meditațiile de după școală sunt încă la mare preț. Nu doar ca să treci examenele, dar ca să-ți și rămână ceva care să-ți folosească realmente în carieră și viață, nu doar programa oficială, inutilă și stresantă.

 


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de