Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dacă, prin absurd, Traian Băsescu pierde sau obţine o victorie mediocră, ii vor lua locul, in opţiunea electoratului, personaje care-i seamănă perfect: Gigi Becali, Silviu Prigoană, Irinel Columbeanu.
Măine, 19 mai 2007, romănii sunt chemaţi să se pronunţe pentru demiterea lui Traian Băsescu prin Referendum. E o premieră. Nu doar in istoria postdecembristă, dar şi in istoria modernă a Romăniei. De la Alexandru Ioan Cuza incepănd, şeful statului romăn n-a depins, in rămănerea sa mai departe in funcţie, de votul electoratului. In cazul lui Ion Iliescu şi Emil Constantinescu e vorba insă de altceva decăt ceea ce se va intămpla măine: Ion Iliescu a pierdut alegerile din 1996, iar Emil Constantinescu n-a mai candidat. Sondajele de opinie, chiar dacă avansănd cifre exagerate, pentru a descuraja pe adversarii lui Traian Băsescu şi, mai ales, a servi posibilei diversiuni cu fraudarea, prefigurează o victorie zdrobitoare a preşedintelui suspendat.
In această victorie se regăseşte şi caracterul de premieră al momentului din 19 mai 2007. Romănii nu sunt chemaţi să aleagă pe Traian Băsescu dintre mai mulţi candidaţi, ci intre demiterea sau rămănerea sa in postul de şef al statului. Opţiunea lor pentru rămănerea lui Traian Băsescu işi are una dintre explicaţii şi in acest fapt de psihologie colectivă: şovăiala de a alunga un preşedinte aflat in funcţie. Pentru a vota ca Traian Băsescu să fie dat jos ar trebui o uriaşă ură la nivel naţional. O ură asemănătoare ca proporţii celei care a făcut ca sute de mii de romăni să iasă din case, in 22 decembrie 1989, pentru a scăpa de Ceauşescu. E Traian Băsescu in ipostaza lui Nicolae Ceauşescu din decembrie 1989? Nici vorbă. Aşa cum am mai scris, in percepţia colectivă domnia sa nu trece ca fiind autorul unor fapte grave, acele fapte in stare să provoace mănia populară.
Dincolo de decizia Curţii Constituţionale işi va spune cuvăntul şi imposibilitatea Coaliţiei anti-Băsescu de a dovedi că preşedintele e responsabil de ceva care a afectat grav viaţa cotidiană. Desigur, Parlamentul, liderii politici au văzut in chip corect pericolul in germene al felului de a fi al lui Traian Băsescu: tendinţele autoritariste, mania conflictelor cu orice preţ, dar mai ales demagogia.
Demagogia care a făcut ca Traian Băsescu să denunţe grupurile de interese ilegitime in timp ce el insuşi e - aşa cum au arătat dezvăluirile din campanie - Capul grupurilor de interese ilegitime. Demagogia care a făcut ca Traian Băsescu, să denunţe comunismul, in timp ce el insuşi a fost un copil răsfăţat al comunismului. In cei doi ani de mandat prezidenţial ai lui Traian Băsescu, aceste trăsături nu s-au putut evidenţia in chip spectaculos şi, mai ales, n-au avut cum să se dovedească dezastruoase pentru ţară. Simpli cetăţeni trag concluzii doar din experienţă.
Să ne reamintim că trăsăturile nenorocite ale lui Carol al II-lea au fost denunţate ani in şir de politicieni lucizi precum Iuliu Maniu, Corneliu Zelea Codreanu. Avertismentele lor au fost zadarnice. Romănii nu numai că nu le-au luat in serios, dar, dimpotrivă, au primit cu entuziasm lovitura de stat din 10/11 februarie 1938. Cum să sesizeze oamenii simpli, dincolo de strălucirea de paradă a lui Carol
al II-lea, cancerul care măcina regimul? Cum să-şi dea seama oamenii simpli că Majestatea Sa era capo di tutti capi ai corupţiei? A trebuit să vină tragedia sfărtecării ţării, de care principalul vinovat era Aventurierul cu mustăcioară, pentru ca romănii să-şi dea seama că aplaudau un Maimuţoi.
O altă explicaţie a votului de măine trebuie căutată in ceea ce am numi Sindromul Băsescu. Opţiunea din sondaje pentru Gigi Becali, simpatia de care se bucură Irinel Columbeanu, Silviu Prigoană dezvăluie că, după ani intregi de politicieni serioşi şi vedete de bun-simţ, romănii au simţit nevoia unor personaje de telenovelă, prin pitorescul lor departe de exigenţele Europei civilizate. Se vede asta, printre altele, şi din degradarea spectacolelor de televiziune, din tabloidizarea presei, din succesul starletelor care-şi spală chiloţii in direct şi la oră de maximă audienţă. Traian Băsescu intruchipează perfect acest model.
Desigur, cu trecerea timpului, acest model se va epuiza şi romănii, sătui de scandaluri ieftine, de circ politic, dar mai ales simţind pe pielea lor ce inseamnă să ai un şef de stat precum Traian Băsescu, se vor indrepta către modelul european de funcţionare. Pentru ca acest Sindrom să dispară, trebuia ca Traian Băsescu să se intoarcă la Cotroceni.
Şi nu oricum, ci in triumf. Incapabil să inveţe ceva din viaţă, ahtiat după rating, lipsit de luciditatea bărbatului de stat, el va vedea in votul de sămbătă doar confirmarea felului său de a face politică.
Sunt semne clare că, după Referendum, Traian Băsescu va purcede la răzbunări prin intermediul oamenilor săi din Procuratură - Daniel Morar şi Laura Koveşi - se va vări peste Guvern cu propunerile sale aiuristice (a se vedea aşa-zisele lui priorităţi, ţinănd de un primar de sector, şi nu de un şef de stat), va facilita imbogăţirea prin fraudă a mafioţilor care au contribuit decisiv la victoria sa. Avertismentele lansate acum de unii politicieni şi jurnalişti lucizi vor fi conştientizate de romăni, care vor renunţa la el după doi ani şi ceva de mandat. Lecuindu-se definitiv de Sindromul Băsescu.
Dacă, prin absurd, Traian Băsescu pierde sau obţine o victorie mediocră, ii vor lua locul, in opţiunea electoratului, personaje care-i seamănă perfect: Gigi Becali, Silviu Prigoană, Irinel Columbeanu. Iată de ce Traian Băsescu trebuie să revină la Cotroceni in triumf.
