Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Doctorul mereu perdant din “Mere roşii” dar câştigător modest spre finalul poveştii îl reprezintă şi acum pe Mircea Diaconu.
A intrat în politică din poziţia consolidată de actor, regizor, director de teatru şi scriitor sensibil. Mereu pe podium, dar stânjenit de postura de lider, el aducea în condiţia de şef, chiar de ministru, firescul şi bunul simţ al modestiei omului de la ţară care rămâne oripilat pentru încă o generaţie de golănia urbanului periferic, mutat peste noapte în buricul târgului. Mircea Diaconu era personajul care juca rolul de reprezentant al cetăţenilor care l-au trimis prin vot spre dregătoriile statului. Chiar era acel reprezentant; nu mima grija faţă de oameni. Încerca să urnească treburile fiind pus în capul lor, nu conjunctural, ci prin merit.
Sistemul l-a simţit ca pe un corp străin. Strica regula jocului; era sincer de dimineaţa până noaptea, credea în ceea ce spunea şi nu făcea voltele politicianiste ale celor cu o coloană verebrală luată de la şarpe. L-am avut partener de discuţie, ne-am cunoscut indirect printr-un doctor ce-şi juca propriul rol în “Mere roşii”; ne-am contrazis în opinii în emisiuni televizate. Dar nu s-a dat după plop niciodată să şuşotească bârfe despre alţi actori din scândura teatrului sau de pe scena politicii, atât de uşor de bârfit. Alţii l-au atacat metodic.
Am primit o ofensivă instituţională împotriva lui; Diaconu trebuia anihilat mai ales pentru felul în care a convins pe mulţi, mulţi români că răul ţării este în Băsescu.
Ocupantul şi-a pus haita pe el. Un limbric, pui de torţionar, l-a găsit incompatibil. Era calea pe care demolarea era sigură. Îşi pierde funcţia de ministru, de senator, apoi colegii liberalo-băsişti îi anulează şi şansa de a fi europarlamentar pe lista partidului antonescian. Atunci s-a revoltat timidul, modestul, liniştitul Diaconu. A pornit la luptă singur pentru a-şi câştiga un drept elementar de a fi ales. I-au sărit repede în ajutor zeci şi zeci de mii de români oripilaţi de cruciada băsistă care îl dorea îngropat social. Jurnalul Naţional, Antena 3 i-au fost alături împreună cu peste 230.000 de români care i-au susţinut candidatura. ANI s-a dat peste cap, a făcut transpiraţie sub sprâncenele rele, a dat venin din gura spurcată a trompetelor băsiste fundamentaliste. Porii, tapalagii, tunşii, macoveii ţipau şi se izbeau cu capul de camerele tv. Justiţia, vai, Justiţia!
Duminică, Mircea Diaconu dă de fapt lupta cea mare. Votul nostru, al meu, al tău, al prietenilor ştiuţi şi neştiuţi va consacra exemplul unui om simplu, educat, cinstit cu el însuşi. Pentru victoria aceasta care va fi liniştitoare şi dătătoare de speranţă merg duminică la vot.
