x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

De Crăciun ne luăm raţia de ipocrizie

0
Autor: Cristian Crisbăşan 15 Dec 2010 - 22:52
De Crăciun ne luăm raţia de ipocrizie


142681-silence.jpgDupă 1 decembrie, în fiecare an, tot românu' intră, în turmă, în luna spălării păcatelor. La propriu şi la figurat. Brusc, românu' se trezeşte din amnezie şi-şi aduce aminte că trebuie să fie OM, român şi credincios ortodox. Se umflă în pene că se trage „dintr-un neam de eroi” cu tradiţie şi că în decembrie 1989 „a făcut” o „revoluţie” care l-a dat jos pe Ceauşescu. Pe urmă, se umflă la maţ cu „porcării”, la creier cu alcool şi, din punct de vedere politic”, renunţă temporar la ideologia „dinte pentru dinte” în favoarea creştinescului „dacă primeşti o palmă, întoarce şi celălalt obraz”. În decembrie, bogaţii realizează brusc că „puţinul” lor este, totuşi, suficient de mare ca firimiturile să nu mai ajungă la gunoi, ci pe mesele săracilor. „Clasa de mijloc” cântă în cor: „suntem prea săraci ca să nu (ne) facem cadouri şi rate”. Restul românilor – nici middle-class, nici bogaţi, nici vedete, ci pur şi simplu oameni – se hrănesc cu „televiziune cu apă, fără pâine”.

Toată lumea aşteaptă, naiv, să se acopere totul, izbăvitor, cu albul zăpezii – „spuma albă care ascunde cele mai frecvente 99 de mizerii” – şi, după ce troienele cotropesc ţara, oamenii descoperă că, de fapt, energia euforiilor de decembrie nu-ţi „dă aaaripi”. Şi zăpada albă devine imediat o mocirlă neagră care ne face viaţa grea, pentru că în loc să cadă peste drumuri amenajate, se aşterne peste pământ batjocorit, sufocat de gunoaie. Te uiţi la televizor: sărăcie, mizerie, suferinţă, frig. Te uiţi în supermarket: puterea de cumpărare devastează rafturile, bancomatele, vitrinele, buzunarele, metabolismele, ficaţii şi colonul. Criza celui căzut la pământ pentru că nu are ce să cumpere şi criza celui (de)căzut strivit sub greutatea propriei opulenţe sunt două feţe ale aceleiaşi crize. Fundal sonor: slujba de Crăciun de la Patriarhie transmisă în toată ţara.

Nu îmi mai place demult ce a ajuns să fie Crăciunul în mintea şi actele oamenilor. În loc să fie o încununare prin sărbătoare şi credinţă a unei solidarităţi umane cotidiene, continue şi sincere, a ajuns o ipocrită „cumpărare de indulgenţe”. Şi dacă 11 luni ai fost o fiară feroce şi egoistă în jungla socială, nu poţi redeveni om într-o lună, numai pentru că ţine popa o slujbă în care-ţi spune că Iisus te iubeşte.

Lucrurile stau aşa: lumea asta e făcută din oameni. Pentru ca ea să funcţioneze cât mai bine pentru cât mai mulţi măcar trebuie să existe speranţă. Asta înseamnă o viziune a viitorului. Adică, gândire pe termen lung, cu ţinte precise, pe care să nu le ratăm. Fără mentalitatea corectă, viitorul apare ca fiind ceva de necontrolat. Deci nu ne mai interesează. „Azi m-am scos, mâine mai văd eu”. Mioriţa. Când ai violat speranţa 11 luni, nu te poţi aştepta ca ea să te ierte şi să te iubească într-o lună. Mental şi spiritual, România este ca o uriaşă închisoare cu celule individuale care nu comunică între ele. Fiecare este prizonierul propriului său refuz de a gândi altfel. În decembrie este programată, an de an, „plimbarea la aer în curtea interioară”. Ne plimbăm în cerc şi la mijloc este un brad mare de plastic lângă care un popă deghizat în Moş Crăciun ţine o slujbă transmisă în direct.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de