x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

De la 16:00 la 18:15 cel tîrziu

0
Autor: Tudor Octavian 18 Iun 2008 - 00:00

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Eficienţă, siguranţă, confort, durabilitate. Cuvintele te duc cu gîndul la reclamele pentru maşini. Sau la acelea pentru pantofi. În nici un caz la o relaţie amoroasă. Totuşi, relaţia dintre doamna doctor Plugaru şi profesorul de socialism ştiinţific Anton, desfăşurată în condiţii optime numai marţea, timp de doi ani şi trei luni, între orele 16:00 şi 18:15 cel tîrziu, poate suporta perfect şi cu garanţii de veridicitate definirile de mai înainte.



SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Eficienţă, siguranţă, confort, durabilitate. Cuvintele te duc cu gîndul la reclamele pentru maşini. Sau la acelea pentru pantofi. În nici un caz la o relaţie amoroasă. Totuşi, relaţia dintre doamna doctor Plugaru şi profesorul de socialism ştiinţific Anton, desfăşurată în condiţii optime numai marţea, timp de doi ani şi trei luni, între orele 16:00 şi 18:15 cel tîrziu, poate suporta perfect şi cu garanţii de veridicitate definirile de mai înainte. Soţul doctoriţei, domnul Plugaru, avea curs la facultate marţea, de la 16:00 la 18:00. La 18:20, cu o regularitate de ceasornic suna la uşa apartamentului său, unde doamna Plugaru, niţel îmbujorată, îl întîmpina căscînd, exact cu aceleaşi vorbe de doi ani şi trei luni: "Iartă-mă, dragule, dar am citit şi m-a luat somnul. M-ai sunat cumva?".

Domnul Anton o dorea cu ardoare pe doamna doctor. Cu o singură excepţie, cînd soţul şi-a uitat pe birou punctajul lecţiei şi a revenit val-vîrtej la 16:55 cu maşina unui prieten, iar domnul Anton a trebuit să se ascundă gol puşcă în balcon, întrebîndu-se dacă nu era mai bine să sară în stradă, relaţia a fost una binecuvîntată de zei. Nu de toţi, ci numai de Venera, zeiţa îndrăgostiţilor, şi întrucîtva şi de Hermes, zeul comerţului, resortul ciocolăţii. O singură dată s-a simţit domnul Anton dator să-i aducă amantei sale un cadou costisitor, un inel moştenit de la maică-sa, dar ea l-a refuzat spunîndu-i că n-ar putea să-i explice soţului de unde-l are. Aşa că, de regulă, se înfiinţa la întîlniri cu o ciocolată pe care o mîncau pornind într-un gîngurit tandru de la amîndouă capetele ori o ronţăia de unul singur, în timp ce i-o plimba gingaş doamnei pe pîntec şi prin apropieri, întrebîndu-se retoric ce-i mai dulce, una sau alta.

Povestea de dragoste a celor doi, pornită întîmplător într-o zi de septembrie ploios în 1985, cînd doamna doctor venea zgribulită de la Policlinică, iar Anton s-a oferit să-i care sacoşele pînă la uşa apartamentului, avea totuşi o problemă. Una rezultînd paradoxal din eficienţă, siguranţă, confort, durabilitate şi costuri mici. Cu ochii minţii, domnul Anton vedea de fiecare dată, minut cu minut, cum aveau să se desfăşoare temperamentalele  desfăşurări de forţe din patul conjugal al familiei Plugaru. Întotdeauna la fel, soţia omagiind parcă programul didactic al domnului Plugaru cu un ritual erotic la fel de exact şi de previzibil. Domnul Anton ştia pînă şi între ce ore obişnuia amanta sa să aibă orgasme repetate, foarte personale ca exprimare vocală: între 17:18 şi 17:30 fix.

Într-o zi, cînd se îndrepta cu privirea pe ceas spre casa doctoriţei, domnul Anton a văzut din nou cu ochii minţii filmul celor două ore şi un sfert care aveau să urmeze. Şi pentru prima oară a simţit că, deşi relaţia sa de dragoste putea fi socotită perfectă, îi lipsea totuşi ceva. În loc să se dezbrace, de cum intră pe uşă, domnul Anton s-a aşezat pe un fotoliu, în timp ce doamna Plugaru îşi acoperea uşor contrariată goliciunea cu un cearceaf, şi a zis: "Iubito, dragostea mea, scumpa mea, în aceşti doi ani şi trei luni noi n-am apucat să stăm niciodată de vorbă, aşa, ca doi prieteni buni, la o cafea. Ce-ar fi să bem o cafea?".

Doamna Plugaru a fost entuziasmată de idee. Şi-a pus pe ea o bluză şi nişte pantaloni de trening, a făcut cafeaua şi au băut-o încet pînă la 18:15, conversînd ca doi vechi prieteni cărora le lipsea ceva important şi acum realizau fericiţi ce le lipsise.
De atunci, domnul Anton şi doamna Plugaru nu s-au mai sunat şi nu s-au mai văzut niciodată.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   domnul,   doamna,   anton,   plugaru

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de