De la confuzie la clarificare.

"Confuzia este acea minunata stare care apare inaintea clarificarii", spune Joe Vitale, un autor de succes, caruia-i este clara starea de confuzie, poate atat de clara, incat nu mai este perceputa ca o problema. Majoritatea oamenilor experimenteaza un pu­ternic disconfort, insotit de stres, angoasa, chin, tulburare interioara si de comportament in fata unei stari de "confuzie". In fata unei stari care-i spune omului "nu stiu ce sa fac, nu stiu ce sa simt, nu stiu cum sa ma descurc cu situatia asta" sau il determina sa vorbeasca, sa simta si sa se comporte ciudat de la o clipa la alta, omul risca sa intre in panica. Starea de confuzie afecteaza capacitatea noastra de a lua decizii bune, afecteaza capa­citatea de concentrare, de focalizare asupra unei probleme, afecteaza somnul, dar si toate functiile organismului atunci cand stresul se prelungeste. Starea de confuzie devine mai pu­ternica, mai bulversanta si mai distructiva pentru ca nu stim ce este ea, de fapt, nu stim de unde vine cu adevarat si nu avem idee cum sa ne descurcam in fata ei.

Starea de confuzie devine "mi­nunata", cum spune Joe Vitale, doar atunci cand stim ca ea pregateste o clarificare la nivelul constiintei noastre. Noi cerem clarificari in multe privinte, cerem adesea sa stim exact ce anume sa facem, sa spunem, cum anume sa ne purtam intr-o situatie de viata, cerem clarificare in privinta unor decizii si alegeri, dar... uitam asta. In schimb, constiinta noastra nu uita. Noi cerem clarificare si ea apare, se intampla, iar atunci cand elementele clarificatoare contrazic puternic credintele si convingerile noastre obisnuite, apare confuzia sau criza. Sentimentul ca nu stii nimic, senzatia ca nu intelegi sau oscilatia intre intelegerea clara pe moment si neintelegerea completa in urmatorul moment inseamna criza. Fenomenul de "confuzie al constiintei", insotit de stres, angoasa si neliniste persis­tenta, uneori aparute in relatie cu situatii de viata foarte precise, anunta o presiune a clarificarii. Starea este asemanatoare cu momentul in care se aduna norii, devin tot mai violenti, bate vantul, vine grindina, apare furtuna, pentru ca – dupa ce ea trece – albastrul cerului sa fie mai clar, mai fru­mos, aerul mai curat si verdele frun­zelor mai viu. Inaintea unui moment crucial de clarificare noi traim – in mod obisnuit – o stare de con­fuzie. Traim o criza a constiintei, o criza sufleteasca, mentala si emo­tionala, care pregateste – in fapt – clarificarea.

A sti, pur si simplu, ca acest "koan psihologic" sau stare dificila, stare de criza existentiala nu-i decat felul in care constiinta, Dumnezeu, Sinele, sau cum vrem sa-i spunem, par sa curete vechile noastre idei, conceptii si perceptii despre o anumita stare de lucruri, pentru a ne pune in contact cu ceva nou, poate fi un instrument puternic de vindecare si unul care ne poate feri de o criza prelungita si de stresul insotitor. A sti ca ceea ce-i vechi in constiinta, in minte sau in suflet se purifica prin ceea ce numim "confuzie temporara" in­seamna a accepta starea ca pe una fireasca, naturala si, in acelasi timp, a o depasi mai vioi, mai repede si cu mult mai putine pierderi psiholo­gice, dar si fiziologice pentru noi. Daca nu stim ce anume avem de facut, de inteles sau de spus intr-o situatie, daca ne simtim chinuiti, gandindu-ne continuu la ea, fara sa avem o claritate in privinta actiunii, daca ne simtim stresati din cale afara si incapabili sa ne concentram asupra unei solutii, nu-i deloc recomandabil sa luptam cu starea de confuzie. Acceptarea noastra o ajuta sa plece mai repede. A sti ca ea este o stare naturala a constiintei si a accepta dificultatile pe care le simtim sau le traim pe moment inseamna a deschide mai repede usa clarificarii. Cerul sufletului si al mintii se face curat dupa ce trece furtuna. Iar in ce priveste constiinta, claritatea ia locul discordiei launtrice, asa incat uneori problema se rezolva de la sine, alteori ne trezim din somn stiind ce avem de facut. Lucrurile devin clare, iar claritatea ne conduce tintit catre ceea ce este esential pentru noi in situatia respectiva. Din pricina asta confuzia este o stare minunata; ea sesizeaza ca avem ajutoare launtrice pentru rezolvarea unei probleme care ne framanta.