Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Asemănător, prin exagerarea gesturilor de protocol, Traian Băsescu a ţinut să-i convingă pe romăni că e amic de şpriţ al lui Victor Iuşcenko.
Profitănd de finalul şedinţei CSAT, Traian Băsescu a comis marţi, 30 octombrie 2007, un fapt mai puţin obişnuit in politica din lumea civilizată. A apărut in direct la radio şi la tv pentru a polemiza cu ce s-a spus la unele televiziuni despre o intămplare petrecută cu puţin timp mai inainte. Lucrurile au stat cam aşa. După ce s-au terminat convorbirile de la Cotroceni, Victor Iuşcenko, preşedintele Ucrainei, şi Traian Băsescu, preşedintele Romăniei, au purces la tradiţionala conferinţă de presă. Faţă in faţă cu jurnaliştii, Viktor Iuşcenko a declarat răspicat: "In ceea ce priveşte Canalul Bistroe este vorba despre teritoriul suveran al Ucrainei, unde statul ucrainean are dreptul propriu de a desfăşura o activitate suverană. Este o poziţie generală, lucru care a fost adus azi la cunoştinţa părţii romăne". Luănd această afirmaţie drept esenţa poziţiei adoptate de partea ucraineană in chestiunea Canalului Bistroe după convorbirile de la Cotroceni, prelungite mult peste programul anunţat, o jurnalistă tv şi-a ingăduit să susţină imediat că intălnirea dintre cei doi preşedinţi n-a schimbat cu nimic opinia Kievului in litigiul care-l departe de Bucureşti.
Ceva mai tărziu, Traian Băsescu nu numai că i-a răspuns respectivei, mai mult, a jignit-o zicănd că s-ar fi strămbat. Şi drept argument impotriva aserţiunii de pe tv, domnia sa a invocat faptul că suveranitatea Ucrainei asupra Canalului Bistroe e o axiomă şi că intălnirea a fost un succes pentru Bucureşti, deoarece Victor Iuşcenko ar fi reiterat angajamentul Kievului de a respecta obligaţiile internaţionale privind protecţia mediului inconjurător. Dincolo de nefirescul imprejurării (ditamai şeful de stat se ia la harţă cu o reporteriţă), şi admiratori prezidenţiali dacă am fi n-am putea să nu-i dăm dreptate celei atacate. Şi cine ştie să citească mai greu o Declaraţie la nivel inalt işi dă seama că Victor Iuşcenko a adoptat o poziţie de forţă. E drept, domnia sa a reafirmat angajamentul Ucrainei de a respecta obligaţiile internaţionale in ce priveşte protejarea mediului. Numai că:
1) In cazul Canalului Bistroe, partea romănă consideră că insăşi construcţia acestei căi navigabile afectează protecţia mediului inconjurător. A susţine că vei continua construcţia canalului, respectănd obligaţiile internaţionale e ca şi cum ai spune că-i vei da mai departe cu un retevei in cap cuiva, avănd insă grijă să nu-l baţi.
2) Reiterearea angajamentului de a respecta obligaţiile internaţionale e un dulce pleonasm pentru un şef de stat.
Işi imagina cineva că Victor Iuşcenko, oricăt de nebădăios ar fi fost, s-ar fi apucat să spună că Ucraina nu va respecta angajamentele internaţionale?! In acest context, esenţa poziţiei Kievului işi găseşte expresia in reiterarea răspicată a suveranităţii asupra Canalului Bistroe. Limbajul diplomatic işi are spectificităţile sale. Una dintre acestea constă in accentul pus pe un anume adevăr. Faptul că, după intălnire, preşedintele ucrainean n-a găsit altceva mai bun de zis decăt că ţara sa e suverană pe teritoriul unde se sapă canalul ne dezvăluie in traducerea din limbajul firesc: Facem ce vrem pe teritoriul nostru naţional, inclusiv să construim un canal care nu vă convine vouă! E limpede că intălnirea de la Bucureşti n-a reuşit să schimbe cu o iotă poziţia Kievului in chestiunea Canalului Bistroe. Poate fi considerată asta un eşec al diplomaţiei de la Bucureşti? In sine, nu.
Cunoscătorii intr-ale politicii internaţionale ştiau că Victor Iuşcenko nu va da inapoi. Şi nu pentru că ar fi căpos sau pentru că ar fi rău cu noi, ci pentru că realităţile din ţara sa il obligă la fermitate. Dacă in sine, altfel spus, raportat la esenţa relaţiilor dintre stat - interesul - intălnirea de la Bucureşti n-a fost un eşec, pentru ceea ce a ţinut pănă acum Traian Băsescu să infăţişeze ca fiind diplomaţie, intălnirea a fost o catastrofă. O astfel de diplomaţie a numit-o inspirat, intr-un editorial din Găndul, Bogdan Chiriac, Diplomaţia vinului. Referirea expresă ţintea paranghelia dintre Traian Băsescu şi Voronin cu vinul făcut cadou Cotrocenilor de şeful statului moldovean. Momentul a fost in stare să inducă in conştiinţa romănilor impresia unei amiciţii. Asemănător, prin exagerarea gesturilor de protocol, Traian Băsescu a ţinut să-i convingă pe romăni că e amic de şpriţ al lui Victor Iuşcenko. Convinşi de asta, romănii vor fi rămas surprinşi să vadă că Victor Iuşcenko punctează. Acum s-au convins, poate, că intre state există doar Diplomaţia interesului.
Ceva mai tărziu, Traian Băsescu nu numai că i-a răspuns respectivei, mai mult, a jignit-o zicănd că s-ar fi strămbat. Şi drept argument impotriva aserţiunii de pe tv, domnia sa a invocat faptul că suveranitatea Ucrainei asupra Canalului Bistroe e o axiomă şi că intălnirea a fost un succes pentru Bucureşti, deoarece Victor Iuşcenko ar fi reiterat angajamentul Kievului de a respecta obligaţiile internaţionale privind protecţia mediului inconjurător. Dincolo de nefirescul imprejurării (ditamai şeful de stat se ia la harţă cu o reporteriţă), şi admiratori prezidenţiali dacă am fi n-am putea să nu-i dăm dreptate celei atacate. Şi cine ştie să citească mai greu o Declaraţie la nivel inalt işi dă seama că Victor Iuşcenko a adoptat o poziţie de forţă. E drept, domnia sa a reafirmat angajamentul Ucrainei de a respecta obligaţiile internaţionale in ce priveşte protejarea mediului. Numai că:
1) In cazul Canalului Bistroe, partea romănă consideră că insăşi construcţia acestei căi navigabile afectează protecţia mediului inconjurător. A susţine că vei continua construcţia canalului, respectănd obligaţiile internaţionale e ca şi cum ai spune că-i vei da mai departe cu un retevei in cap cuiva, avănd insă grijă să nu-l baţi.
2) Reiterearea angajamentului de a respecta obligaţiile internaţionale e un dulce pleonasm pentru un şef de stat.
Işi imagina cineva că Victor Iuşcenko, oricăt de nebădăios ar fi fost, s-ar fi apucat să spună că Ucraina nu va respecta angajamentele internaţionale?! In acest context, esenţa poziţiei Kievului işi găseşte expresia in reiterarea răspicată a suveranităţii asupra Canalului Bistroe. Limbajul diplomatic işi are spectificităţile sale. Una dintre acestea constă in accentul pus pe un anume adevăr. Faptul că, după intălnire, preşedintele ucrainean n-a găsit altceva mai bun de zis decăt că ţara sa e suverană pe teritoriul unde se sapă canalul ne dezvăluie in traducerea din limbajul firesc: Facem ce vrem pe teritoriul nostru naţional, inclusiv să construim un canal care nu vă convine vouă! E limpede că intălnirea de la Bucureşti n-a reuşit să schimbe cu o iotă poziţia Kievului in chestiunea Canalului Bistroe. Poate fi considerată asta un eşec al diplomaţiei de la Bucureşti? In sine, nu.
Cunoscătorii intr-ale politicii internaţionale ştiau că Victor Iuşcenko nu va da inapoi. Şi nu pentru că ar fi căpos sau pentru că ar fi rău cu noi, ci pentru că realităţile din ţara sa il obligă la fermitate. Dacă in sine, altfel spus, raportat la esenţa relaţiilor dintre stat - interesul - intălnirea de la Bucureşti n-a fost un eşec, pentru ceea ce a ţinut pănă acum Traian Băsescu să infăţişeze ca fiind diplomaţie, intălnirea a fost o catastrofă. O astfel de diplomaţie a numit-o inspirat, intr-un editorial din Găndul, Bogdan Chiriac, Diplomaţia vinului. Referirea expresă ţintea paranghelia dintre Traian Băsescu şi Voronin cu vinul făcut cadou Cotrocenilor de şeful statului moldovean. Momentul a fost in stare să inducă in conştiinţa romănilor impresia unei amiciţii. Asemănător, prin exagerarea gesturilor de protocol, Traian Băsescu a ţinut să-i convingă pe romăni că e amic de şpriţ al lui Victor Iuşcenko. Convinşi de asta, romănii vor fi rămas surprinşi să vadă că Victor Iuşcenko punctează. Acum s-au convins, poate, că intre state există doar Diplomaţia interesului.
