x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

De la economat la tonomat

0
Autor: Adrian Năstase 19 Mar 2008 - 00:00
De la economat la tonomat


Nimeni nu a atacat doamnele din familia prezidenţială. Vă amintiţi de vreun atac la adresa soţiei? De ce a pomenit-o? Dar la adresa fiicei mai mari? De ce a pomenit-o? Mai mult. A atacat-o cineva pe domnişoara Elena Băsescu, fotomodel şi personaj monden cu farmec? Nu cumva şi în acest din urmă caz cel atacat a fost tot Băsescu-bărbatul? Cel care şi-a împins fata într-o carieră politică poate prea abruptă? Şi care a generat tensiuni în chiar partidul prezidenţial?



Anii ’70 au adus în politica de la Bucureşti conceptul de "soţie, mamă şi savant eminent". A trebuit să aşteptăm încă patru decenii ca el să-şi găsească binecuvenita continuare istorică. Aşa am făcut cunoştiinţă, într-o seară de vineri, cu "soţul, tatăl şi investitorul imaculat".


Nu vreau să spun aici nimic despre felul cum îşi concepe preşedintele Traian Băsescu relaţia cu presa. Cred că asta e treaba presei şi aş fi nevoit să repet multe lucruri deja spuse sau scrise cu temei. Ca politician aş dori să atrag atenţia asupra unui alt aspect: relaţia dintre preşedinte şi adevăr.


De la bun început avem o problemă: Traian Băsescu a fost acuzat concret şi cu anumite dovezi de o serie de fapte mai mult sau mai puţin grave. Domnia sa nu a răspuns la niciuna din acuzaţii în mod argumentat. Pur şi simplu a negat posibilitatea ca el să fie vreodată ţinta unor acuze oneste. Toate ziarele şi toate televiziunile şi toţi ziariştii care îl acuză de ceva sunt plătiţi special în acest scop. Punct. Fondul problemelor a dispărut. Nimic nu e adevărat, pentru că s-a ţesut un complot al minciunii. Şi acolo unde unii trebuie să vină, de pildă, cu acte pentru a fi crezuţi, Traian Băsescu ne cere să-l credem pe cuvânt. Să luăm în considerare onoarea lui de familist.


Să luăm cazul Hayssam, de pildă. E reală înregistrarea publicată de presă? Şi dacă da, cine e "profesorul"? De ce transpare din acea convorbire că inculpatul de terorism e într-o anume "cârdăşie" cu cineva foarte asemănător cu Traian Băsescu? Şi cum a dispărut, în fond, Hayssam? S-a terminat ancheta? Există vreo vinovăţie stabilită? Va fi cândva? Astea erau problemele enervante, ridicate de media. Preşedintele n-a răspuns nimic. Ne-a reamintit furios că Hayssam a fost membru PSD. Dar nu e clar pentru toată lumea, odată pentru totdeauna, care partid e în "cârdăşie" cu el?


În urmă cu nişte ani, actualul preşedinte spunea că a dezvoltat afaceri de familie cu ajutorul unor credite. Acum cei care spun că a avut credite au devenit "tonomate în care bagi euro ca să mintă". Traian Băsescu are o biografie ca lup de mare, alta ca ministru şi o cu totul altă biografie ca preşedinte. De ce nu suntem capabili să pricepem asta? Cât de titanică e munca unui om care se bate să schimbe în acelaşi timp prezentul şi trecutul! Ce o să spunem anul viitor, când vom afla, de pildă, că şeful actual al statului punea manifeste contra lui Ceauşescu pe cheiul din Anvers.


Las la urmă un aspect pe care îmi îngădui să-l socotesc penibil. Preşedintele a spus vineri că ne vorbeşte în calitate de soţ şi de tată. De singur bărbat într-o familie cu trei femei. Vă reamintesc, problemele în discuţie erau cam cele pomenite mai sus. Traian Băsescu a încercat să creeze imaginea înduioşătoare şi electorală a unui om care se aşază scut în faţa familiei. Dar adevărul e exact invers. Într-un moment în care se adunau contra lui o serie de acuzaţii, încă fără răspuns, a tras familia scut în faţa sa. "Bărbăteşte", s-a ascuns după trei femei.


Nimeni nu a atacat doamnele din familia prezidenţială. Vă amintiţi de vreun atac la adresa soţiei? De ce a pomenit-o? Dar la adresa fiicei mai mari? De ce a pomenit-o? Mai mult. A atacat-o cineva pe domnişoara Elena Băsescu, fotomodel şi personaj monden cu farmec? Nu cumva şi în acest din urmă caz cel atacat a fost tot Băsescu-bărbatul? Cel care şi-a împins fata într-o carieră politică poate prea abruptă? Şi care a generat tensiuni în chiar partidul prezidenţial?


Am o îndelungată experienţă în ceea ce priveşte atacurile la adresa familiei şi o serioasă sensibilitate în acest sens. Mă credeţi sau nu, aş rezona oricând cu şeful de familie Băsescu, rănit real din această direcţie. Dar tot din cauza asta mi se pare de două ori incorect să invoci răni intime care nu există. Să te aperi cu familia, nu s-o aperi.

Citeşte mai multe despre:   basescu,   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de