x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

De la Jeff Luers la Emil Boc

0
Autor: Nicolae R Dărămuş 17 Dec 2009 - 00:00
Pe 16 decembrie 2009 a iesit din închisoare Jeffrey  Michael Luers. Jeff -„Free" ( cum i se spune de când este închis) a aflat pe pielea proprie ce poate păţi un plebeu  cu spirit civic, dacă se atinge de un simbol. Fireşte, nu de un simbol al naţiunii, al  statului american, al religiei sau culturii ( care pot fi sfidate fără riscuri), ci de simbolul estabishmentului  şi al stilului  de viaţă american. Adică de o afacere de succes - în speţă, industria automobilului - care susţine o politică de succes: „visul american". Drept care  îndrăzneala lui a fost pedepsită amarnic, transformându-l fără drept de apel în deţinut politic; faptul întâmplându-se în anul 2001, în ţara vegheată de Statuia Libertăţii .

Activist pentru drepturile vieţii sălbatice, oponent direct al despăduririi în statul Oregon, Feff Luers a apelat la un gest public disperat numai  în urma  surzeniei cronice a oficialilor americani faţă de  apelurile şi petiţiile  argumentate,  pe temele ecologice majore  ale contemporaneităţii. Şi, spre a atrage atenţia asupra emisiilor de gaze cu efect de seră, asupra hiperconsumismului şi utilizării excesive a combustibililor fosili , omul a incendiat  trei  dintre SUV-urile unei firme de dealership.

A făcut lucrul omeneşte, luându-şi absolut toate măsurile de precauţie, privind evitarea oricăror victime precum  şi  a „pagubelor colaterale". Şi totuşi, deşi „pagubele-ţintă" au fost sub 40 000 de dolari şi maşinile reparate au fost valorificate, activistul   fost condamnat la 23 de ani de închisoare. Primind aşadar de câteva ori mai mulţi ani de detenţie decât criminalii, violatorii şi răpitorii în amintitul stat. Fiind totodată catalogat drept ecoterorist şi anarhist.

Dincolo de orice bun simţ, judecătorul - culmea! -  sprijnit de comunitatea locală ( şi peste ocean oamenii îşi taie craca pe care stau...),  şi-a motivat sentinţa  prin caracterul ei exemplar, menit să arate că astfel de fapte antisociale nu vor fi nicicând tolerate în America. Spre deosebire de cele ale infractorilor banali enumeraţi. Căci, dacă un copil răpit şi ucis  poate fi înlocuit (de barză) cu un  altul, dacă o femeie violată poate fi chiar fericită de întâmplare, este limpede că „visul american" (cel pentru care munceşti ca un apucat, faci împrumuturi înrobitoare, umplându-ţi noptiera cu antidepresive),   întrupat de  SUV-ul din garaj sau de te miri ce altă cumpărătură , trebuie pus la adăpost de cu orice preţ. Cu preţul libertăţii şi chiar al vieţii. Cu toate că el, „visul american" îţi împute aerul, îţi otrăveşte mâncarea, îţi ucide pădurile şi îţi împuţinează arabilul fertil, acoperind totul cu artefacte până când tu însuţi devii un artefact, agăţat la butoniera pragmaticilor. Adică a  adevăraţilor ecoterorişti, onorabilii autori cu manşete albe ai atentatelor de mediu cu acte în regulă, mai înainte pomenite.

Presiunea unei părţi a opiniei publice, scrisorile condamnatului au dus în cele din urmă la rejudecarea cazului în 2008 şi la reducerea pedepesei la o treime, adică la aproape opt ani.

„Eram sătul şi frustrat de lupta cu sistemul. Eram martor neputincios la nenumărate cazuri de brutalitate din partea poliţiei, ascultam minciunile politicienilor si responsabililor guvernamentali, iar în acest timp dezamăgirile creşteau odată cu numărul pădurilor rase de pe faţa pământului. Am considerat că era timpul pentru o acţiune subterană " -  scria Jeff-Free din închisoare. Şi adăuga: „ Am avut timp să reflectez la alegerile pe care le-am făcut în viaţă şi sunt mândru de ele. Poate că nu am schimbat lumea, dar din scrisorile pe care le primesc în detenţie am înteles ca i-am ajutat măcar pe unii dintre semenii mei să deschidă ochii."

În aceste zile la Copenhaga se desfăşoară Conferinţa ONU pentru schimbările climatice. Pe străzile capitalei daneze zeci de mii de oameni demonstrează împotriva "progresului şi dezvoltării", în sensul tradiţional şi nociv al noţiunilor. Peste 200 dintre ei au fost arestaţi. Există lume care ştie, care înţelege, care deschide ochii.

Şi pe planeta România lumea deschide ochii . Se uită la Boc, la Udrea, la alţi pitici şi numără voturi.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de