De la megadiversiunea din 2004 la minidiversiunea din 2008 (I)

Prin desemnarea lui Emil Boc în func­ţia de premier, Traian Băsescu şi-a văzut vi­sul cu ochii. N-ar fi fost aşa dacă Theo­dor Stolojan nu făcea gestul de a se retrage

Luni, 15 decembrie 2008, premierul de­sem­nat să formeze noul guvern a anun­ţat renunţarea la mandatul încredinţat, prin Decret, de şeful statului.

Într-o apariţie efemeră în faţa presei şi deci a opiniei publice, Theodor Stolojan a declarat: "Mi-am depus mandatul de pre­mier la preşedinte. Am luat hotă­râ­rea să îmi depun mandatul de prim-mi­nistru desemnat la preşedintele Româ­ni­ei. Ar­gumentul meu este că cei doi preşedinţi care au semnat parteneriatul trebuie să îşi asume garanţia asumării acestui par­te­neriat prin cele două func­ţii de prim-mi­nistru şi de preşedinte al Senatului. Cei doi preşedinţi de partid au semnat acest Parteneriat pentru România care să asi­gu­re o guvernare solidă, stabilă în urmă­torii patru ani. Preşedintele României, potrivit Constituţiei, este singurul care va lua decizia cui să îi încredinţeze din nou mandatul de prim-ministru desemnat din rân­durile PD-L. În acelaşi timp doresc ca prin acest gest al meu să dau o spe­ranţă generaţiei tinere de politicieni care să intre în politică la nivelurile de vârf".

Într-o ţară aşezată, ziarele, televiziunile, politicienii şi liderii de opinie ar fi luat în serios această declaraţie. Din simpla ei aprofundare ar fi extras două mo­tive mari şi late puse pe tavă de Theodor Stolojan în explicarea deciziei sale:

1) Cei doi lideri de partide – al PD-L şi al PSD – care au semnat Parteneriatul trebu­ie să-şi asume "garanţia acestui parte­ne­ri­at" ocupând cele două principale func­ţii în stat: de premier şi de preşedinte al Se­natului. Potrivit Acordului dintre cele două formaţiuni, liderul unuia dintre for­­maţiuni, Mircea Geoană, urma să ocu­pe postul de preşedinte al Senatului. Pentru îndeplinirea testamentului publi­citat de Stolojan, mai rămânea un sin­gur punct: ca liderul celuilalt partid, Boc, să devină premier. Motivul in­vo­cat de Stolojan e cât se poate de explicit: se retrage pentru ca Emil Boc să fie desemnat premier. Ceea ce s-a şi în­tâmplat. La nici două ore de la anunţ, Traian Băsescu, înde­pli­nindu-i lui Theodor Stolojan dorinţa, a semnat Decretul de nu­mire a lui Boc.

2) Să dea posibilitatea ca tânăra gene­raţie de politicieni să acceadă la nive­lurile de vârf ale politicii.
Aşadar, Theodor Stolojan îşi motivează retragerea prin conştiinţa că astfel lasă loc unui politician mai tânăr să acceadă la nivelurile de vârf.

Emil Boc are 42 de ani. Deşi nu l-a nu­mit expres, e clar că The­o­dor Stolojan s-a retras, la cinci zile după desemnarea sa prin Decret, pentru a lăsa loc lui Emil Boc. Ceea ce s-a şi întâmplat. Îndeplinind testamentul resemnatului, Traian Băses­cu l-a desemnat două ore mai târziu chiar pe Emil Boc. Cu deplin entuziasm, desigur, dacă ne gândim că, nu mai departe de sâmbătă, domnia sa reiterase în faţa conclavului PD-L nevoia de promovare în guvern a generaţiei de tineri politicieni. Prin desemnarea lui Emil Boc în func­ţia de premier, Traian Băsescu şi-a văzut vi­sul cu ochii. N-ar fi fost aşa dacă Theo­dor Stolojan nu făcea gestul de a se retrage.

Şi atunci, de unde şi până unde mărtu­risirea lui Traian Băsescu potrivit căreia domnia sa nu e dezamăgit de renunţarea lui Theodor Stolojan, ci doar puţin trist?

La întâlnirea de sâmbătă, 13 decembrie 2008, cu liderii PD-L, Traian Băsescu le-a spus veteranilor să facă un pas înapoi şi să lase locul celor tineri în funcţiile din Guvern. Nu ştim cum vor fi reacţionat cei vizaţi. Sigur e că Theodor Stolojan a dat gestului său de retragere semnificaţia unui îndemn adresat veteranilor din PD-L să-i urmeze exemplul.
Putea fi trist, chiar dacă "puţin", şeful statului văzând un asemenea gest?

Întrebat asupra motivelor demisiei, Traian Băsescu i-a trimis pe jurnalişti să-l întrebe pe Theodor Stolojan.
Marţi, 16 decembrie 2008, după ce a produs ceea ce presa de fătuce şi gu­guş­tiuci a numit lovitură de teatru, Theodor Stolojan a participat la negocierile dintre PD-L şi PSD. Interogat de jurnalişti, domnia sa a răspuns că n-are nimic de adău­gat faţă de cele spuse în anunţul privind retragerea. Aşadar, Theodor Stolojan însuşi le-a recomandat jurnaliştilor să caute motivele retragerii sale în declaraţia de la 15 decembrie 2008.

Theodor Stolojan a reiterat astfel cele două motive, toate vizând desemnarea lui Emil Boc drept înlocuitor.