Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Într-un celebru text privind realismul în politică, Isaiah Berlin spunea că el “înseamnă în mod normal percepţia corectă a caracteristicilor evenimentelor, faptelor sau persoanelor fără distorsiunile provocate de sentimente ca speranţă, teamă, iubire, ură sau de idealism”. Realitatea practică se încăpăţânează adesea să nu îndeplinească ceea ce afirmă teoriile lansate de politicieni mai ales în bătălia electorală. În cea care tocmai s-a încheiat am fost de foarte multe ori impresionat de oamenii care pur şi simplu manifestau o puternică dorinţă de statut social, de simplă recunoaştere între semeni. Sentimentul că sunt cineva în această lume deprimată de criză şi de incompetenţa sau răutatea celor ce i-au condus până deunăzi. Mai mult, în ultimele zile ale campaniei electorale am putut constata că sunt politicieni cu cea mai înaltă răspundere pentru care “cu cât e mai rău, cu atât e mai bine”. Această “construcţie” politică care a lovit atât de rău şi economia şi educaţia şi sănătatea a fost respinsă extrem de dur de votul românilor. Mă gândesc, spre exemplu, la faptul că după 22 de ani de alegerile din 1990 o formaţiune politică obţine din nou două treimi din mandatele parlamentare. Ca şi atunci, oamenii au pus în vot o viziune despre România lor şi, cum zicea Vico – gânditorul principiului că forţa vie este omenirea care se creează pe sine -, s-a produs “imposibilul credibil”. Ne rămâne acum, nouă care am devenit purtătorii acestei viziuni, obligaţia unui mare efort pentru a o transpune în forme concrete de viaţă mai bună.
Anul 2013 în primul rând trebuie să fie anul acţiunii potrivite căci este şi anul cel mai greu. Dacă vom şti să-l gestionăm cu succes pe acesta, putem garanta că următorii pot fi cei ai realizărilor aşteptate. Istoria ne arată că oamenii de stat de succes au obţinut rezultate calibrate după natura realităţii economice şi sociale. Judecata, abilitatea, simţul momentului, cunoaşterea faptului că relaţia dintre mijloace şi rezultate depinde de experienţă, observaţie şi simţul realităţii alcătuiesc un model pe care îl numim acţiune potrivită. Isaiah Berlin ne avertizează că ar fi un fel de improvizaţie. Da, dar plecând de la o vastă experienţă şi de la o receptivitate fără cusur.
Realitatea românească descrisă - corect sau incorect - de media occidentală, chiar şi cea cu orientare de stânga ne obligă la o puternică acţiune de restaurare a credibilităţii României în lume. Fără efortul de însănătoşire a stării economice şi sociale România nu pare să mai fie sau să rămână în Europa.
Spuneam cândva, în campania electorală a schimbării din 1996, că omul are o soartă şi numai una şi pe aceea trebuie să o respectăm. Fiecare are nevoie să se dezvolte pe direcţia sa căci diversitatea este esenţa minunată a naturii umane. Dar n-am cum să uit că scopul adevărat şi corect al revoluţionarilor şi reformatorilor este să aducă totul în lumină, fără despărţituri impuse între oameni aşa încât ceea ce vrea unul să vrea, dacă nu toţi, poate cei mai mulţi.
