x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

De vorba cu marea

0
Autor: Marius Tucă 27 Iul 2004 - 00:00

Nimic mai frumos decat sa stai de vorba cu marea. Incepi sa discuti cu ea nimicuri, sa-i povestesti intamplari simple din viata ta, fara importanta, dar care ti-au ramas in minte ca si cand ar fi putut insemna ele ceva, poate mai tarziu, poate niciodata.

Ea nu te opreste, te asculta, ba chiar simti ca te incurajeaza sa-i marturisesti, sa i te marturisesti. Eziti, iti este putina teama, iti dai seama cand incepi sa-i vorbesti ca sunt lucruri despre care n-ai apucat sa stai de vorba nici cu tine insuti. Este ceva care vine poate din departarea ei, poate din adancurile ei, care te indeamna sa-i povestesti tot ce n-ai putut povesti pana atunci. Fara sa vrei te invata arta conversatiei, te lasa sa-i deslusesti felul de a sta de vorba cu tine. Si uite asa incepi sa prinzi curaj, ba chiar sa cochetezi cu ideea ca ai putea sa-i faci curte. Nu te indeamna, dar nici nu te respinge. Incepi printr-o marturisire, fara o sinceritate deplina, toata cochetaria ta de cuceritor n-are nici farmec, nici valoare. Stai pe malul ei si, imbatat de freamatul ce i se rasuceste in zare, ii vorbesti de toate provocarile pe care le-ai avut peste an, toate provocarile care te-au incercat pana la sange, implinite sau pierdute pe jumatate, de toate starile de invingator si invins prin care ai trecut, de toate bataliile mai mari sau mai mici in care ai intrat, altele din care n-ai mai reusit sa iesi. O privesti, se uita lung si adanc la tine, la fel si tace de parca asteapta spovedania pana la capat. Incearca sa ia cu ea toate nelinistile tale fara sa le mai asculte, printr-un schimb de energie si lumina. Ti se face frica si, dintr-o data, dintr-un cuceritor care cocheta cu flirtul, dintr-un barbat sigur pe el, puternic, te transformi intr-un copil si iti doresti cu disperare ca femeia tulburatoare de mai devreme sa se transforme, sa devina mama. Ai nevoie de imbratisarea ei ocrotitoare, nu-ti mai trebuie nimic altceva, ai vrea sa taci si sa fii strans tare in brate, sa nu mai auzi de nimeni si de nimic.

Cand ai deschis ochii cu gandul ca intre timp sa nu ti se fi intamplat nimic rau, dar si rusinat pentru indrazneala ta, privesti orizontul, vrei sa te agati de el, sa-ti gasesti echilibrul pierdut intr-o doara. Un halo coborat deasupra marii, ca un val subtire de ceata, iti ascunde orizontul dupa care ochii tipa ca si cand ar cauta pamantul!

Nimic mai frumos decat sa stai de vorba cu marea…
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de