x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Deasupra noroaielor

0
Autor: Lucian Avramescu 06 Iul 2005 - 00:00
Deasupra noroaielor


Mortii au fost inregistrati si pozati in case, unde si-au dat obstescul sfarsit, de cei care s-au incumetat sa inainteze prin apa pana la gat. Patul a devenit nasalie pentru doi mosi si-o baba, surprinsi in pozitia culcat.

Ape, viituri, noroaie. Daramarea satelor, neispravita de Ceausescu, este desavarsita cu voia bunului Dumnezeu si sub privirile cascaunde ale mai-marilor zilei. Guvernul, executiv si nu teoretic, s-a deplasat cu elicopterul, in expresia comprimata a premierului Tariceanu si a starostelui Internelor si Administratiei, Blaga, la fata locului, constatand, ca intr-un poem de Nina Cassian, ca fata locului "era umflata". Umflata de ape, noroaie si viituri. Viiturile sunt un fel de apa groasa, o tulbureala venita din cer si pamant deopotriva. Cum sa se dea jos, asa cum a insinuat interogativ un gazetar obraznic, cei doi elicopteristi, cand nu gaseai o palma de pamant uscat sau de trotuar lustruit cu sampon? Pantofii de lac (nu de viitura!) ai guvernantilor ar fi suferit sifonari nemeritate, care nu cadreaza cu saloanele cu aer conditionat de la Bucuresti sau de la Bruxelles, unde negociaza ciclic un din ce in ce mai previzibil esec. In lipsa contactului cu realitatea, cei doi, exprimand in conture diferite (Tariceanu e inalt sau pare, iar Blaga e scund si seamana, cum risca cineva o comparatie, cu un brotac) alianta castigatoare la alegeri, au decretat ca nenorocirea din Olt nu-i atat de jalnica, suportand, pe o scara comparativa, o pozitie subalterna fata de nenorocirea din Timis. Daca se uitau cu binoclul mai atent prin hublouri, ar fi contabilizat dedesubt sase morti (unul e un mort disparut). Dar de sus nu se vad decat privelistea de Nil iesit din matca si barcutele acoperisurilor unor case de tara de pe care fac cu mana nu cerand disperati ajutor, ci salutand cu entuziasm pe trimisii Guvernului, cativa tarani strepeziti. Mortii au fost inregistrati si pozati in case, unde si-au dat obstescul sfarsit, de cei care s-au incumetat sa inainteze prin apa pana la gat. Patul a devenit nasalie pentru doi mosi si-o baba, surprinsi in pozitia culcat. Casele, daca mai raman multa vreme in ape si namol, pot tine loc de cavou, obtinut fara cheltuiala si fara obositorul exercitiu de a deznoda baierele pungii bugetului national, mult mai sensibil la dotari cu trepte de marmura pentru birourile din Bucuresti decat la niste biete babe care au avut obraznicia sa moara cand noi tocmai ne opintim in chestiuni de interes geo-strategico-politic global. Nu stiu daca, scoborati din elicopter, la Movileni, Tariceanu si Blaga ar fi facut mai mult decat au facut: adica o conferinta de presa balmajita. Dar macar amaratii din noroaie ar fi simtit langa ei, ca pe o carja sufleteasca, o incurajare de la Bucuresti. Fac pariu ca Basescu, expert in hapait caimacul imaginii din orice ceaun care fierbe, daca se ducea la namoloasa de Olt, se baga in cizme pescaresti pana la gat, tragea trei zambete de incurajare si un bocet, si totul iesea brici. Fireste, amarastenii ramaneau tot amarasteni, dar fericiti de un contact si o iluminare.

In timp ce in Olt si Teleorman paraiele, uscate pana ieri, devin Niagare, in Timis, apele, supte de pompele unguresti sau de soarele care perforeaza din cand in cand plapuma intunecata a cerului, s-au dus, lasand in loc imaginea unui Bagdad romanesc dupa bombardament. Pe cate-un pietroi, pe resturile cate unui fost pridvor, o femeie sau un barbat joaca perfect, fara lectii de actorie, scene din tragediile antice. Cu broboada la gura, impietrita, o batrana este disperarea insasi. Daca o treci in bronz, poti s-o pui pe soclu si sa scrii dedesubt - "Disperarea". Guvernul, institutiile nationale si mondiale, firmele de pus caramazi in ziduri, milionarii guresi au umplut televiziunile zile si saptamani in sir cu promisiuni. La banii promisi, la casele promise, satele pustiite din Timis ar fi trebuit sa fie acum crampeie decupate de pe Coasta de Azur. Constructiile din televizor nu s-au potrivit insa constructiilor din teren, invariabil absente. Noroc cu o ministresa, activata brusc, cu nume vegetal, doamna Sulfina Barbu. Cu un zambet filosofic, data bine cu pudra televiziunilor care nu accepta "sa-ti luceasca nasul", ministrul cu fusta al Guvernului actual explica doct si neologistic ce se petrece pe teren. Traducerea haosului nu incalzeste pe nimeni. Daca am vedea-o pe doamna propulsata de Traian Basescu din Primarie direct in sezlongul ministerial inotand, cu riscul de a-si sufleca dedesubturile, prin noroaie, mai ca am ierta-o. Asa, doar Cel de Sus ne poate ierta sau pedepsi pe toti in functie de alonja nesimtirii.

CV
Lucian Avramescu
Nascut la 14 august 1948, Sangeru - Prahova, poet, publicist, membru al Uniunii Scriitorilor, director al Agentiei de presa AM PRESS, vicepresedinte al Clubului Roman de Presa.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de