Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ceausestii au fost dusi la elicopterul cu viclesug. Generalul Victor Stanculescu se imbraca in civil, iese pe la poarta B, o ia pe langa Biserica Kretzulescu si ajunge la Ministerul Industriei Alimentare.
|
|
|
Sefa departamentului e Maria Flucsa, 57 de ani la ora respectiva, membru CC al PCR din 1984, desemnata ca ministru la 12 septembrie 1897 in locul Linei Ciobanu. Biografia dezvaluie mai degraba un tehnocrat decat un om politic. Totusi, Maria Flucsa e un nomenclaturist. N-are decat de pierdut din prabusirea lui Ceausescu.
"DS: Asa, si ati plecat din cabinet, de la cucoana aia frumoasa, care era ministru...
VS: Exact asa era. Era mai plinuta...
VS: Foarte draguta... a iesit din biroul ei si m-a lasat singur cand i-am cerut sa dau telefon, nu a stat sa auda ce vorbesc...
DS: Cu ea ati avut vreo discutie despre plecarea lui Ceausescu?
DS: Nici nu v-a intrebat nimic?
VS: I-am spus ca Ceausescu a plecat, iar eu trebuie sa ajung la minister. "Nu e nici o masina acum la minister!"."
Amabilitatile schimbate intre doi barbati trecuti de varsta tineretii despre o femeie ajunsa si ea dincolo de o anume varsta.
Dincolo de ele, un om normal, spectator detasat al lumii, asterne de indata un rationament. Tovarasa ministru, pe cale de a deveni doamna (in cateva zile toti tovarasii vor deveni automat domni!), e la sediu; potrivit in-dicatiilor date de Ceausesti in aceste zile. N-are cum sa nu stie ce se intampla in piata. N-are cum sa nu se intrebe ce-o sa se intample si cu noi? Deodata, in cabinetul ei (unde o fi secretara?) da buzna un cetatean. S-ar putea sa-l fi stiut. S-ar putea sa nu fi avut habar de prim-adjunctul lui Vasile Milea. Oricum, nu erau in relatii de prietenie. Cetateanul ii spune ca Nicolae Ceausescu a plecat si ca el are nevoie de o masina ca sa ajunga la Ministerul Apararii Nationale. Ar fi fost normal ca interlocutoarea sa aiba o reactie. De ura, jucata fata de Ceausescu. De spaima: aoleu, ce-o sa se intample?! De curiozitate fata de ce voia cetateanul care stia ca Nicolae Ceausescu a plecat. Asta in logica omenescului. In logica politicii comuniste ar fi fost de asteptat ca Maria Flucsa sa se ofere ca luptatoare. Sa dea un semn ca e gata, daca nu sa-si dea viata, macar sa-l intrebe pe Victor Stanculescu ce trebuie sa faca ea, parte din sufletul nomenclaturist al patriei, pentru salvarea regimului ceausist.
Ministreasa n-are nici o reactie. Primeste vestea despre plecarea lui Ceausescu ca pe una oarecare, sub nivelul de interes al vestii ca Nicolae Ceausescu va tine un mare discurs despre indeplinirea Cincinalului in patru ani si jumatate. Mai mult, nu tradeaza nici un interes fata de manevrele omului din fata sa. Nu-l intreaba de unde vine, ce misiune are, ce vrea sa faca. Lovita brusc de discretie, iese din birou cand generalul ii cere voie sa dea un telefon.
Cum s-ar putea explica un asemenea comportament?
Prin faptul ca Maria Flucsa, ministru, membru al CC, intr-un cuvant, nomenclaturista, e considerata oarecum departata de intamplarile acelor zile. E una din numeroasele femei promovate doar pentru a indeplini criteriul comunist de prezenta a femeilor in structurile de conducere.
Nu reactioneaza in nici un fel cand Stanculescu ii spune ca Nicolae Ceausescu e plecat. Nu dezvaluie nici o curiozitate cand i se cere voie sa dea un telefon.
Pentru ea tot ce se intampla apartine unei alte lumi, lumea celor care conduc cu adevarat tara, desi, cel putin teoretic, si ea apartine cercului de conducatori ai tarii. Se gandeste ca generalul stie el ce stie, ca are o misiune data chiar de Ceausescu.
Ca Maria Flucsa mai erau insa numerosi demnitari, activisti, directori, sefi si sefuleti, ajunsi in posturi si la privilegii din intamplare sau, nu de putine ori, dupa alte criterii decat cele ale devotamentului.
Toata aceasta armata de nomenclaturisti se birocratizase. Efortul masei activistilor se indrepta spre indeplinirea indicatiilor venite de sus. Fara asumarea lor sufleteasca, fara convingere.
Si ne mai intrebam de ce s-a prabusit atat de usor, la simpla adiere a unei revolte, intreg edificiul ceausist!
|
NIMIC NU SE PIERDE
|
|
Almanahul ziarelor Adevarul si Dimineata pe 1937 publica un amplu reportaj-ancheta prin Bucuresti. Tema? Puturi si fantani. Acum si odinioara. Printre altele, autorul sesizeaza o cucerire europeana: cismelele publice. In imagine: un domn interbelic (palarie, costum, cravata) beneficiind de realizarile vietii moderne. |
|
BARFE
|
Mod de a stilizaMai toti iscalitorii de texte se plang ca momentul cel mai greu nu-i creatia propriu-zisa, traversata pe nestiute, data fiind tensiunea intregii personalitati, ci stilizarea materialului brut in vederea publicarii.Sunt, din acest punct de vedere, numeroase marturii despre siretlicurile stilizarii. Unii, precum N. Iorga, nu mai catadicseau sa stilizeze. Altii lasau materia sa se raceasca, vazand in instrainarea de textul propriu conditia abordarii cu obiectivitate. In Memoriile sale, Maruca Cantacuzino-Enescu ne dezvaluie un truc mai aparte. Cel uzitat de Regina Maria, in 1935, inainte de a-si publica Memoriile in Franta: "Regina m-a chemat la ea, in 1935, in legatura cu publicarea, in Franta, a Memoriilor sale. Le redactase in engleza. Doua dintre doamnele ei de onoare, doamnele Victor Antonescu si Vichy, le tradusesera, si Regina Maria m-a rugat sa-i citesc acest text, "pentru ca", mi-a spus ea, "imi face impresia ca ascult o lucrare straina, redactata de altcineva, nu de mine, ceea ce imi permite s-o judec mai bine"". Toate bune si frumoase. O tehnica pe care ar putea-o imprumuta toti cei obsedati de lucrul pe text. Numai ca, N.D. Stanescu, sef pe la SSI intre razboaie, scrie despre Memoriile Reginei Maria in Intimplari si oameni din Serviciul Secret: "De altfel, despre legaturile lui Eftimiu cu cercurile palatine mai circulau zvonuri prin Bucuresti, nu stiu cit de intemeiate, ca "revazuse" unele opere literare ale reginei Maria, care desi avea pretentii literare, totusi "colaborarea" lui Eftimiu ar fi fost de fapt o redactare in care rolul reginei mame ar fi fost chiar mai mic decit a "revedea" ceea ce Eftimiu scria". Cum ramane, in acest caz, cu implicarea unor persoane precum Maruca Cantacuzino? |
|
LUMEA PRIN CARE TREC
|
Un manifest varat intr-o carteCautand fisa Magdei Iorga in Dictionarul enciclopedic ilustrat Cartea Romaneasca, aparut in 1937, dau peste o bizarerie. Pe pagina de garda e lipit un soi de plic, in care se afla portretul lui Mihai I. La inceput, mi-am zis ca-i vorba de o lipitura facuta dupa 23 august 1944, ca sa fie actualizat Dictionarul. Pe versoul portretului, un text de Regele Mihai. Sunt convins ca-i Proclamatia de la 23 august 1944. Surpriza! Portretul e de fapt un manifest de dupa decembrie 1989. Suna cam asa:"Romania viitoare Catre toti romanii! E greu sa accepti ceva ce nu cunosti. Importanta Monarhiei in istoria moderna a Romaniei a fost dinadins nesocotita de masina de dezinformare comunista. Cel mai grav este ca dupa 22 decembrie â89 defaimarea fata de Regele Mihai al Romaniei s-a intetit. Am socotit ca prin redarea unor fragmente din interviuri recente ale Regelui, am putea sa vi-l facem mai bine cunoscut". Documentul poate fi fixat in timp. E vorba cred de unul din acele manifeste raspandite prin anii â90 de catre monarhisti. Cum de-a fost varat in Dictionar ramane un mister. Ar trebui sa-mi amintesc cum de-a ajuns la mine cartea. Nu reusesc, oricat m-as stradui. Stradania a meritat insa. De fiecare data cand am luat Dictionarul, poza lui Mihai I m-a facut suspicios fata de seriozitatea datelor. Am fost convins c-a aparut dupa 23 august 1944. Cu toate deformarile de rigoare. Acum sunt insa sigur. E un bun instrument de lucru. A aparut in 1937! |
|
UN SECOL IN IMAGINI
|
|
1933. Franklin Roosevelt, nevasta-sa, Eleonor, si fiul lor, Edward. Ales la 8 noiembrie 1932 presedinte al SUA, Roosevelt va scoate tara din criza apeland la interventia statului in economie |
