Decizia domnului președinte nu îmi spune nimic!

Sunt, foarte probabil unii, poate chiar mulți dintre noi, pe care i-a impresionat într-un mod cu totul deosebit decizia de ultimă oră a președintelui Klaus Iohannis de a devansa data vizitei în Franța anume pentru a lua parte la Ședința Solemnă a Parlamentului din 28 noiembrie, consacrată celebrării Centenarului Marii Uniri. Sincer să fiu, pe mine (și sunt convins că nu numai pe mine!) această decizie, care s-ar vrea considerată o copleșitoare dovadă de respect față de Idealul Unității Tuturor Românilor, mă lasă absolut indiferent. Sau, în cel mai bun caz, nu poate decât să îmi aducă aminte de replica unui celebru personaj al lui Albert Camus:„Cela ne veut rien dire.C*etait peut-etre hier”.

  Și asta pentru simplul motiv că un asemenea incident nu ar fi trebuit să existe! Vreau să spun că nu era cazul să se fi programat și să fie anunțată vizita oficială în Franța a președintelui României în perioada 27-28 noiembrie- vizită care are o agendă foarte densă și căreia îi dorim să se soldeze cu rezultate cât mai bune- încât să nici nu mai fie nevoie de un asemenea retuș „pe ultima sută de metri”. Pentru asta,însă, ar fi fost nevoie nu doar de o bună corelare a agendelor Președinției și Parlamentului, ci de ceva mai mult. Adică de o comunicare fluentă, neîntreruptă între aceste instituții-cheie ale statului , ceea ce nu poate fi posibil decât printr-o relație normală între ele două. De fapt între cele trei instituții: Președinție, Parlament și, neapărat, Guvern. Relație care, din păcate, este sublimă, dar lipsește cu desăvârșire.

 Realitate de care se face răspunzător exclusiv domnul Klaus Iohannis, cel care deține și exercită înalta funcție de Președinte al României. Implicit și pe cea de Președinte al tuturor românilor. Dar asta numai pe hârtie, pentru că, din păcate, așa după cum vede orice om de bună credință că se întâmplă până și în acest zile premergătoare Sărbătorii Marii Uniri, președintele Klaus Iohannis face tot ce îi stă cu putință ca să pună bețe în roate Guvernului. Și face treaba asta profund și total incorectă numai și numai pentru a dovedi- cui oare anume?-că România nu este pregătită să preia și să exercite președinția Consiliului UE. De unde , în logica domniei sale, ar trebui să rezulte și că, în momentul de față, statul de drept și instituțiile democrației moderne, stabile, se află într-un foarte mare pericol.

 Nu o spun eu și nu o spun nici dușmanii parșivi ai președintelui în exercițiu, atribuindu-i domnului Klaus Iohannis asemenea vorbe pe cât de grele pe atât de neadevărate . Nu! o spune domnia sa, cu subiect și predicat, chiar dacă, mai nou și mai nou, eminente personalități cu ranguri foarte înalte in ierarhia Uniunii Europene, care au venit în ultima vreme pe la noi, prin cetatea lui Bucur Ciobanul. Mă rog, de complezență, la întâlnirile protocolare avute cu aceste ocazii, președintele Klaus Iohannis va fi dat din cap în semn că este de acord cu cele ce i s-a spus. Pentru ca, după ce aleșii vizitatori au părăsit incinta, chiriașul suprem al Palatului din Dealul Cotrocenilor să pună din nou placa favorită:„Guvernul Dăncilă trebuie să facă ce i se spune!” Adică să demisioneze! Lăsând locul „guvernului meu”. Bineînțeles, guvernului  președintelui Klaus Iohannis, personal! Strategie nocivă în care se înscriu atât șicanele prezidențiale pe subiectul schimbărilor din Guvern, cât și manevrele prin care se încearcă să fie pătrat în funcție și în grad Procurorul General Augustin Lazăr. 

În această cheie citesc, așadar, și recenta busculadă iscată în legătură cu participarea sau neparticipare președintelui Klaus Iohannis la Sesiunea Solemnă a Parlamentului din 28 noiembrie. Tevatură căreia foarte recentul anunț despre decalarea vizitei în Franța- decizie luată, măre Doamne!,  anume pentru ca domnia sa să onoreze cu augusta-i prezență evenimentul- nu numai că nu îi pune capăt, ci îi pune de-a dreptul capac! Dovedind, o dată mai mult, jocul politicianist la care se pretează cel care se erijează în tutore al statului de drept și monitor al bunelor moravuri ale neamului și aleșilor săi.

Drept pentru care, închei aceste fugare adnotări repetând și întărind afirmația că decizia președintelui Klaus Iohannis de a veni, totuși, în ziua de 28 decembrie, la, Palatul Parlamentului, mă lasă pur și simplu indiferent. Sau, cum ar spune eroul din „Străinul’’ lui Albert Camus:„Cela ne veut rien dire.C*etait peut-etre hier’’. Punct!