x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Deconturile chinuite ale finalului de campionat

0
Autor: Dan Dumitrescu 25 Apr 2011 - 20:39

Săptămâna trecută m-am repauzat. Aşa am vrut eu. Să nu bănuiască însă careva, vreun credul cu îngăduinţa la purtător, că mi-am luat liber pentru cine ştie ce cutreierări spirituale. Nu! Sfintele Sărbători şi-au făcut loc în sufletul meu doar atât cât este ome­neşte posibil. În rest, domesti­cea­lă cât cuprinde şi un răsfăţ leneş pe care l-am rafinat cum am ştiut mai bine. Am concurat de minune cu amor­ţeala generală a lucrării trebuin­cioa­se. Şi mi-a plăcut că în această am­plă amorţeală doar fotbalul s-a mai făcut că face. Aşa-i trebuia! Mai pă­gân în consistenţa sa, fotbalul trebuia pus la treabă, fiindcă numai el este capabil de comicării ieftine la efort.

Rezultatele căznite de ultima etapă reclamă o aspră mediocritate a competiţiei. Ele încarcă totuşi atenţia prin consecinţe şi încercarea inculpaţilor de a se justifica. Zona retrogradării face graniţă tot mai severă în raport cu graţiatele campionatului. Universitatea Craiova pare tot mai convingătoare în discursul său dramatic. A mai pierdut un meci pe teren propriu. Insuccesul din meciul cu Braşovul nu este în­să capabil să dea dimensiunea reală a dezastrului. Abia atunci când reali­zezi că Universitatea nu mai joacă ni­mic, abia atunci când realizezi că lo­tul echipei face reclamă unei totale des­trămări, poţi spune că Adrian Mi­titelu, în nimicnicia sa, a reuşit defini­tiv. Aurică Ţicleanu, acceptând retro­gra­darea ca pe un verdict ireversibil, vorbea despre necesitatea imperioasă a reconstrucţiei. Are dreptate. Dar ade­vărul spus numai pe jumătate nu re­prezintă decât o mare minciună. Universitatea Craiova trebuie reinventată. Însă, chiar dacă ar apărea la Craiova magicia­nul capabil de minuni în materie de reconstrucţie, câtă vreme clubul va fi pe mâna unor de­mo­latori, Craiova nu va mai avea echi­pa pe care oltenii şi-o doresc. L-am ascultat şi pe Ilie Balaci vorbind despre situaţia actuală a Universităţii. Săracul! Mai de grabă ar fi fost capabil să câştige zece me­ciuri de unul sin­gur decât să descrie neputinţa Craio­vei. Nu mai găsea omul cuvinte­le capabile să-l descarce de atâta nă­duf. Şi asta nu pentru că s-ar fi ferit cum­­va de rostirile neaoşe. Nu! Am în­­ţeles că Ilie a dat-o în bâlbâială doar pentru că şi cele mai ale dracului în­ju­­rături ar fi fost prea blânde în raport cu ceea ce merită demolatorii Universităţii.

Lupta la vârf devine şi ea tot mai gâ­fâită. Despre reuşite ale preten­ţio­şi­lor nici nu poate fi vorba. Aglomera­te de neputinţe, echipele cu şanse la îm­păunare chiorească mizează tot mai mult pe împleticirea adversarului. Marian Iancu a trecut, după ega­lul cu Tg. Mureş, la declaraţii de 0-0. Adică nule. A renunţat la fudulie şi a ba­gat la înaintare viciul modestiei. Spu­ne Marian Iancu, pe proprie răs­pun­dere, că Politehnica nu merită cam­pionatul, că doar norocul a pro­pulsat echipa sa în postura de ur­mă­ritor al liderului şi că, în consecinţă, re­nunţă la obiectiv. Teatru prost. Vrăjeală ieftină. Fractura logică l-a dat de gol. Fiindcă resemnarea s-a me­tamorfozat imediat în şantaj la pro­priii jucători, pe care i-a ameninţat cu şut în fund dacă aceştia nu se vor plasa în beneficiul milioanelor din Liga Campionilor. Apoi, de la şantaj a trecut la lustruire libidinoasă. Ma­rian Iancu l-a plasat pe Marius Avram în supremaţia elogiilor sale. Fiindcă Marius nu-i vreun orfan, fiindcă Ma-rius are şi el un tată care, nu-i aşa?, în­tâmplător, este chiar şeful de taraf de la CCA.

Oţelul Galaţi ţopăie din ce în ce mai nervos. Echipa nu mai are confortul avansului liniştitor şi se com­por­tă în consecinţă. Panica gălă­ţe­ni­­lor pare să fie indusă şi de faptul că ei nici nu beneficiază de prietenii pro­tectoare. Astfel se poate explica fap­tul că, la Bistriţa, Galaţiul a întâlnit nişte adversari care nu mai se­mă­nau deloc cu sictiriţii din Cupa Ro­mâ­niei.

Începe să-mi placă finalul de cam­pio­nat. Dar nu dau vina acestei plă­ceri pe fotbal. Deconturile chinuite sunt cele care mă amuză copios.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de