Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Se conturează riscul unei serioase pagube de imagine. De ce au riscat-o liberalii? Răspuns sigur: Pentru ca propunerea cu Teodor Meleşcanu la Justiţie să fie înghiţită fără probleme de Traian Băsescu.
Conducerea PNL a decis luni ca Teodor Meleşcanu să fie propus pentru postul de ministru al Justiţiei, iar Radu Stroe, pentru cel de ministru al Apărării. Opţiunea liberalilor nu poate fi desluşită decât prin raportare la decizia Curţii Constituţionale în cazul Noricăi Nicolai. Pentru a-i face pe plac preşedintelui, caroseriile ruginite de la Curtea Constituţională au comis una dintre cele mai mari aberaţii din istoria constituţionalismului românesc şi european. Articolul 85, aliniatul 2, din Constituţie e clar în materie de două posibile interpretări – preşedintele are sau nu drept de veto în numirea miniştrilor – a fost înlocuit cu un nou text. În virtutea acestuia, preşedintele are drept de veto doar în cazul primei propuneri a premierului. Prin aceasta, Curtea Constituţională a încercat să împace şi capra, şi varza. Să-i satisfacă lui Traian Băsescu hachiţa în ce-o priveşte pe Norica Nicolai şi să-i dea premierului dreptul ca, în cazul altor propuneri, să decidă numirea, având la dispoziţie două variante.
Considerând cazul Norica Nicolai închis, a rămas în discuţie chestiunea de fond: posibilitatea lăsată de Curtea Constituţională ca, în cazul propunerilor ulterioare de miniştri din partea premierului Călin Popescu Tăriceanu, dar şi din partea altor premieri, cât va dura actualul mandat prezidenţial, să-şi impună voinţa măcar în cazul celei de-a doua propuneri.
Traian Băsescu s-a remarcat prin uluitoarea disponibilitate de a interpreta textele Constituţiei, legile, deciziile instituţiilor, chiar şi axiomele în folos propriu. Dovedind un infinit potenţial de tupeu, Traian Băsescu e în stare să interpreteze şi axioma Pământul se învârteşte în jurul Soarelui în sensul că, din când în când, Pământul face un popas pentru a-i spune că e cel mai iubit fiu al poporului român. În aceste condiţii, era posibil ca Traian Băsescu să dea o interpretare în folos propriu a deciziei extrem de clare a Curţii Constituţionale. Se contura posibilitatea ca Traian Băsescu să respingă şi a doua propunere pentru un post de ministru. Pentru a crea un precedent, se impunea ca persoana propusă ca ministru al Justiţiei să aibă imaginea de duşman al lui Traian Băsescu sau măcar de nedorit de Traian Băsescu. Liberalii l-au preferat însă pe Teodor Meleşcanu.
Chiar dacă ar interpreta de capul lui Decizia Curţii Constituţionale, Traian Băsescu nu l-ar putea respinge. Are nevoie de ceea ce decizia numeşte motivat. Teodor Meleşcanu a fost admis pe loc de Traian Băsescu drept ministru interimar al Justiţiei. Ar fi greu, dacă nu imposibil, chiar şi pentru un om al tuturor posibilităţilor, cum e Traian Băsescu, să găsească vreo motivare ţinând de persoana lui Teodor Meleşcanu. Cu atât mai dificil ar fi pentru Traian Băsescu să respingă propunerea, cu atât domnia sa are în faţă un nou front: cel al propunerii lui Radu Stroe ca ministru al Apărării. Dacă o respinge, fie direct, fie printr-un şiretlic (refuzul de a-l revoca pe Meleşcanu), îşi asumă un risc major.
Apropierea summit-ului NATO impune numirea de urgenţă a unui titular la Apărare. A-l respinge pe Radu Stroe înseamnă riscul unei acuzaţii de boicotare a pregătirilor pentru reuniunea NATO. Respingerea revocării lui Teodor Meleşcanu de la Apărare ar avea acelaşi efect. Liberalii ar trebui să se adreseze din nou Curţii Constituţionale pentru a afla care sunt prerogativele preşedintelui în materie de revocare. Asta ar însemna o întârziere extrem de periculoasă în desemnarea unui titular la Apărare, sporind impresia că Traian Băsescu e în stare să pună la îndoială interesul naţional pentru a-şi satisface nevoia de a transforma România într-o ţară de "boci".
Decizia de a-l propune pe Teodor Meleşcanu la Justiţie a stârnit o furtună în presă şi-n politică. Vârtejuri de acuzaţii, ironice, glume şi glumiţe s-au năpustit asupra liberalilor. Se conturează riscul unei serioase pagube de imagine. De ce au riscat-o liberalii? Răspuns sigur: Pentru ca propunerea cu Teodor Meleşcanu la Justiţie să fie înghiţită fără probleme de Traian Băsescu. Nu numai că Teodor Meleşcanu nu va putea fi respins de Traian Băsescu, nici măcar prin interpretarea zurlie a Deciziei, dar, mai mult, fostul ministru al Apărării e persoana cea mai nimerită de a întruchipa interesele liberalilor la Ministerul Justiţiei. E un politician versat, uns cu toate unsorile, trecut deja prin experienţa unui conflict cu Traian Băsescu şi, lucru extrem de important, tăbăcit deja de presă şi de aşa-zisa societate civilă. Având nervii tari, obişnuit cu scandalurile, Teodor Meleşcanu e cel mai nimerit să ţină piept folosirii procurorilor de către Traian Băsescu pentru a aduce PD-L victoria absolută la alegerile cruciale de anul acesta. Toate cele scrise până acum pleacă de la premisa că lui Traian Băsescu i-a mai rămas o brumă de raţiune. O premisă ce s-ar putea dovedi greşită. Astfel că nu-i exclusă posibilitatea ca Traian Băsescu s-o facă din nou pe nebunul, respingând propunerile premierului.
