x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Demagogia reducerii cheltuielilor– înşelăciune şi autoritarism fără temei

0
Autor: Petre Roman 05 Feb 2009 - 00:00

În plină desfăşurare a campaniei de imagine pentru un necesar buget "de sacrificiu" aflăm că Preşedinţia şi Parlamentul doresc creşteri substanţiale, de ordinul a zeci de milioane de euro, pentru bugetele proprii din anul 2009, anul presupus a fi cel mai dur pentru criza economică ce loveşte România. Nu e vorba de investiţii, e vorba de cheltuieli cu personalul.



După ce presa semnalează această aberaţie urmează zeci de declaraţii explicative şi absurde despre "eficientizare şi evitarea risipei". Asemenea cheltuieli urmate de justificări nu sunt altceva decât o insultă la adresa stării de necesitate acută în care trăiesc tot mai mulţi români. Cei ce conduc acum ţara, preşedinte şi Guvern, apelează continuu la buna credinţă a oamenilor, însă adevărata intenţie este de a-i trăda.

Asistăm la o dublă morală a populismului în faţa crizei economice, recesiunii şi şomajului cu care se confruntă toată ţara. De fapt nu chiar toată. Pentru cei ce au acces la "borcanele cu miere", adică bugetele administraţiilor (centrală sau locală) evident criza nu există. Criza e doar o scuză: "Asta e, n-avem ce face!" în traducere, în limbajul lor curent, ar fi ceva de genul "Băi fraierilor!"

E momentul din nou să spunem răspicat: banul public, sau, la fel de corect spus, banul statului, vine strict din buzunarul cetăţeanului – salariaţi sau întreprinzători – plătitori de impozite.

De ce să fii preşedinte, prim-ministru sau ministru? De regulă pentru a lua măsuri care schimbă viaţa oamenilor în bine, în nici un caz pentru a le întuneca viitorul. Să ceri îngheţarea salariilor după ce cu doar două luni mai înainte ai afirmat că neaplicarea legii de creştere a salariilor profesorilor cu 50% ar însemna că în România n-ar mai fi stat de drept, fără să roşeşti, fără o minimă strângere de inimă, nu e decât o lovitură aplicată cinic şi fulgerător.

Pe când Traian Băsescu făcea această propunere, Administraţia sa Prezidenţială ceruse deja o creştere a bugetului pe anul 2009 cu 20%. Cum stau împreună propunerea Guvernului de a reduce cheltuielile cu 20% şi de comprimare până spre îngheţ a salariilor, pensiilor şi subvenţiilor cu absenţa oricărui plan de măsuri pentru a mai reduce (măcar) comisioanele, adică şpăgile fără sfârşit, practicate nestânjenit pe banii publici.

"Medicamentele care nu se mai susţin comercial nu le vom mai importa!", spun distribuitorii agreaţi de stat. Şi cei ce au nevoie de ele? îi priveşte! Credeţi cumva că profiturile – uneori colosale – obţinute din preţuri mai mari decât în ţările vestice vin dintr-un temei, să-i zicem de piaţă? Nu, vin în principal chiar din bugetul de sănătate al statului!

Care e metoda de guvernare în prezent? Metoda pe dibuite? Lovind la întâmplare în interesele legitime şi economice ale multor categorii profesionale dar ocolind cu grijă atingerea surselor ilegale şi anti-economice (de pradă) ale celor ce sunt "la putere"?

Înainte de Revoluţie şefii numiţi pe linie politică, fără legătură cu competenţa lor, erau numiţi "ştabi", adică privilegiaţi ai sistemului. Avem acum o nouă clasă de ştabi?

Se vorbeşte în presă despre tendinţa spre autoritarism a preşedintelui Traian Băsescu. Ea poate fi periculoasă într-o democraţie, dar este intolerabilă atunci când are o direcţie personală, când e doar iubire de sine. E un autoritarism fără autoritate, fals prin exemplul propriilor sale cuvinte sau fapte.

Spuneam zilele astea că lumea occidentală, bazată pe libertatea creştină împotriva răului, a acceptat mai recent libertatea cinică împreună cu răul. Că nu e bine se vede din realitatea că ne-am instalat în neîncredere.

Suntem şi noi, românii, oameni ai civilizaţiei creştine, liberi prin urmare, trăind în democraţie şi cred că nu avem dreptul să uităm sau să ne îndepărtăm de morală.

Adevăruri evidente precum cinstea, sinceritatea şi binele public nu pot fi date uitării dacă vrem ca "viaţa decentă" să nu fie şi ea doar o amintire de vis.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de