Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Duminică, Traian Băsescu a primit ceea ce toată vara, profitând de vilegiaturile lui Crin Antonescu şi chiar ale lui Victor Ponta, care-i lăsaseră ţara pe mână şi pe gură, căutase cu lumânarea: băile de mulţime, recuperarea electoratului, despre care spera că i-a iertat barbaria cu care l-a chinuit amar de ani impunând măsuri de guvernare sălbatică, de înfometare şi împingere în mizerie şi în boală a unei populaţii tot mai exasperate.
Aşadar, după experimentele de prin Dobrogea sau Argeş, unde primari de culoarea morcovului i-au asigurat, la un mic şi o bere, "entuziasmul" unor aplaudaci, ori după participarea, cu tot alaiul, la funeraliile "regelui" Cioabă, cu elicoptere şi coloane de maşini, cu centurii de sepepişti, acţiuni costisitoare, dar are ţara bani pentru mofturile prezidenţiale, Băsescu a sărit peste picnicul ţigănesc de la Costeşti - o gazdă, Bercea Mondial, e în puşcărie, iar fiii celeilalte, abia decedat, nu-şi nituiseră încă bine pe ţeastă coroanele, fiind contestaţi de, vorba lui Mădălin,"ţigănet" - şi a forţat nota, zburând la Ţebea. Unde a încercat să înhaţe în propriul beneficiu şi al "corturarilor" săi din PDL şi Mişcarea Populară aderenţa miilor de moţi şi de alţi români, veniţi să cinstească memoria lui Avram Iancu.
N-a avut însă parte de mult dorita baie de muţime, ci de un duş rece, care l-a făcut să dârdâie, de parcă era acum doi ani, ascuns după zidurile Cotroceniului, unde-şi jura în barbă să se răzbune crunt pe protestatarii care-i băteau în poartă. Printre huiduieli şi fluierături, i-a fost dat din nou să audă sloganul ca un joagăr "Ieşi afară, javră ordinară!", condimentat cu "Demisia, hoţule!". De, cine o caută cu lumânarea o găseşte, iar Băsescu a căutat-o cu făclia, încercând să prostească iar şi iar o naţiune întreagă. M-am înşelat, însă, crezând că Băsescu va pricepe mesajul de la Ţebea şi că va avea, în sfârşit, decenţa, dacă nu să-şi de demisia, cel puţin să-şi dedice timpul nepoţelei sale. Nici vorbă!
Revenit la Bucureşti, s-a şi înfipt în microfonul de la Cotroceni, debitând o peltoasă dizertaţie despre Roşia Montană şi perorând, cu gura bine clătită, că acolo se pregăteşte un jaf inimaginabil. Prestaţia pe această temă a lui Băsescu e un soi de "Hai la groapa cu furnici, ba-i aici, ba nu-i aici", în care nu mai crede nimeni. Mai ales că e direct implicat, ca membru al cabinetelor care au acordat acum vreo 15 ani licenţele oneroase de exploatare. Cred că destul de neezitantul ton cu care premierul Ponta a răspus pozitiv la întrebarea unui reporter dacă în respectiva afacere se poate vorbi şi de politicieni corupţi se cuvine să ajungă şi la urechile Codruţei Kovesi şi să determine, la DNA, o anume "arheologie" în căutarea responsabililor, chiar dacă aceştia au dormit visând frumos atâta vreme, sau digerând ca şarpele, ani de zile, o pradă obţinută cu o simplă de semnătură pe un contract de prin 1996-97-99, evident veros. Cred că aici se află şi cheia actualelor dezbateri de pe stradă, din Parlament şi de la Roşia Montană. Aprobarea (sau negarea) contractului trebuie asumată prin semnătură proprie, iar nu prin diluarea răspunderii pro ori contra printr-un vot gregar şi neangajant individual.
Rămânând la Băsescu, voi încheia marcând şi degajarea cu care - tot la câteva ore după ce a revenit de la Ţebea care l-a huiduit din rărunchi şi la un an după ce 7,4 milioane de români i-au cerut la referendum să plece acasă - a avut cutezanţa de a ţine la un forum internaţional o conferinţă despre valorile democratice, despre obligaţia conducătorilor unei naţiuni de a asculta şi da curs frământărilor şi revendicărilor propriului popor.
