Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Recent, se pune tot mai mult accent pe fericirea şi pe realizarea personală. Nu mai avem sentimentul acela de familist de odinioară. Acum, tot mai mulţi oameni renunţă la relaţiile pe care ei le consideră apuse, fără să se gândească la „rodul dragostei” lor. Divorţul nu sperie pe nimeni, iar făgăduiala „sinceră”, făcută cândva în faţa lui Dumnezeu, este dată uitării într-o fracţiune de secundă, fiecare având imediat dreptul de a-şi reface viaţa. Păcat că... unii uită de îndatoririle de părinte şi par a se retrage total din viaţa micuţului. Nu mai pun interesul şi binele lui mai presus de orice, au încă resentimente referitoare la mariajul desfăcut, la împărţirea bunurilor, la custodia fiului, ale cărui defecte le pun în cârca greşelilor celuilalt. Durerea se transformă în ură şi răzvrătire, nemaipăstrând loc nici măcar de un salut decent. Ei se limitează la plata pensiei alimentare şi la dreptul de a-şi vizita copilul, mai des sau mai rar. Iar copilul... ?!? Absorbit de gândul că trebuie să îşi împartă Sărbătorile şi să aibă două adrese, începe să se simtă diferit de ceilalţi copii. Dar n-are de ales.
După divorţul părinţilor, există probabilitatea ca acela care a obţinut custodia copilului să se recăsătorească. Dacă alegerea este una bună pentru toată lumea... rămâne de văzut. Să fii părinte vitreg înseamnă să te trezeşti în situaţia în care eşti pus sub semnul întrebării de oameni cu care nu ai mai avut niciodată un contact până la momentul actual, dar care au devenit (brusc) familia ta. Să trebuiască să te porţi cu fiul partenerului de parcă ar fi al tău, plus multe altele. Din păcate, pe mulţi îi izbeşte izul realităţii târziu... Realizează că lucrurile nu stau precum păreau la început: „E doar un copil, n-o să se bage în căsnicia mea cu tatăl lui. Eu sunt, în primul rând, soţia tatălui lui şi abia după aia mamă pentru el”. Psihologii atrag atenţia că una dintre marile greşeli pe care le fac taţii/mamele vitregi este să-şi intre prea repede în rolul de părinte. O altă eroare este să-l bârfească pe părintele biologic al copilului şi să-i restricţioneze întâlnirile cu acesta.
Într-o lume în care totul e atât de fals, de injust... există suflete care sunt private de libertatea de a alege. Sunt obligate să respire poate zeci de ani un aer îmbâcsit de răutăţi, bârfe, minciuni. Şi mai există suflete care... fac treaba asta. Divorţul dintre părinţi poate lăsa urme adânci în sufletele copiilor lor. Consecinţe asupra stării psihice a copiilor de ambele sexe precum problemele relaţionale, sentimentele de vinovăţie, de anxietate şi reuşita şcolară slabă se resimt chiar şi după ani buni de la evenimentul trist din familie. Studiile arată că se disting trei categorii de copii la cinci ani de la divorţ, şi anume: cei care sunt complet restabiliţi, cei care au o dezvoltare medie şi un comportament bun comparabil cu cel al copiilor din familii biparentale şi cei care manifestă solitudine, depresie, retard în dezvoltare, ultima categorie fiind cea mai răspândită.
(Va urma)
