x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Deprecierea Leului: căt de mult

0
Autor: Daniel Daianu 19 Sep 2007 - 00:00
Luni, leul a scăzut la aproape 1/3,40 faţă de euro. Nu cu mult timp in urmă voci din mediul bancar/financiar anticipau că Leul va termina anul in jur de 1/3,10 faţă de euro; adică un euro va fi in jur de 3,10 lei. Mă intrebam: oare pe ce işi bizuie predicţiile acei analişti. Drept este că unii oficiali ai BNR au făcut distincţie intre un leu financiar şi unul comercial, că intrări de capital au fost masive in ultimii ani. Dar să se ignore cu bună ştiinţă fundamente economice este greu de inţeles. Mai mult, la orizont se adunau nori negri pe fondul tensiunilor existente pe piaţa creditului in SUA, iar ieşiri de lichidităţi in lunile mai-iunie a.c., din economiile emergente fuseseră un indiciu premonitoriu.


Turbulenţe majore pe pieţele de credit au irupt in august şi nevoia de licihidităţi, devenită acută, a condus la ieşiri suplimentare de bani din economiile emergente, inclusiv din Romănia. Leul, care era puternic supraveluat, nu avea cum să nu acuze şocul. Mai ales că finanţarea deficitelor externe in creştere a devenit tot mai precară in acest an. Sub 40% din deficitul de cont curent este finanţat de invesţitii străine directe (faţă de peste 80% in 2006). Restul inseamnă indatorare, mai cu seamă a sectorului privat. Deficitul de cont curent a ajuns la peste 13% din PIB, anualizat, ceea ce nu avea cum să nu atragă atenţia. Este adevărat că avem o creştere economică rapidă (chiar dacă decelarată faţă de 2006) in raport cu media din UE. Este vizibil insă că această creştere este in continuare impinsă de consum, de cererea internă, in circumstanţele in care finanţarea deficitelor externe nu are o structură adecvată. In consecinţă Romania a fost semnalată de către S&P’s, alături de Bulgaria şi ţările baltice, ca avănd un deficit de cont curent excesiv de mare, ca fiind vulnerabilă la şocuri externe. Şi aceasta s-a văzut in ultima săptămănă, cănd leul s-a depreciate considerabil mai mult decăt alte monede din Europa centrală.

Intrebarea pe care mulţi o pun acum este: pănă unde va merge această depreceiere?


Se cuvine să fac căteva comentarii in acest sens:
a) deprecierea nu este rea in condiţiile date fiind un mecanism de ajustare a dezechilibrelor;

b) pentru ca deprecierea să aibă eficacitate contează mult relaţia cu alte variabile cheie din economie. Dacă, de pildă, deprecierea (ce ar scumpi importuri şi, implicit, preţuri la bunuri de larg consum) conduce la presiuni salariale majore (pentru a se compensa creşteri de preţuri neaşteptate), ce ar fi satisfăcute de Guvern, efectul de descurajare a importurilor ar fi anulat in bună măsură. S-ar incuraja astfel o spirală preţuri-salarii, care ar alimenta inflaţia. In acest joc intră şi politica bugetară avănd in vedere că este programat un excedent net de peste 2% din PIB pănă la finele anului, care măreşte cererea agregată, adică importurile.

c) Foarte probabil BNR va interveni pe piaţă, chiar dacă discret, pentru a stopa o depreciere brutală (o prăbuşire) a leului, care să periciliteze serios ţinta de inflaţie pentru anul acesta şi pentru cel ce vine ţinănd cont de lanţul de cauzalitaţi amintit mai sus. Â

d) Banca centrală nu are cum să nu judece contextul economic general. Prin context general am in vedere o economie de dimensiune mică, cu contul de capital deschis, cu preţuri interne sensitive la preţurile de import. De aici rezultă grija BNR şi pentru dinamica cursului de schimb, deşi regimul de politică monetară ("ţintirea inflaţiei") vorbeşte oficial numai de urmărirea stabilitaţii preţurilor.

e) relaţia intre economic şi politic intră şi ea in vizor; mă refer la relaţia intre efecte ale deprecierii tolerabile a leului, consecinţe ale măsurilor de creştere a pensiilor şi climatul alegerilor ce se vor succeda in 2007 şi 2008.

f) Care ar fi un prag superior de intervenţie pentru banca centrala va fi revelat de operaţiunile sale din lunile următoare. Avem totuşi un indiciu in acest sens. Cu timp in urmă oficiali ai BNR au spus ca variaţii de +10% şi 10% ale leului nu ar fi o dramă. Dacă nivelul de 3,10 lei/1 euro ar fi un prag de jos (se pare că BNR a intervenit discret pentru a stopa aprecierea leului) ar insemna că faţă de un nivel central imaginat la 3,35-3,40 un prag superior ar fi in jur de 3,6-3,7 lei pentru un euro.

g) Cu un preţ al ţiţeiului in creştere, cu efecte negative ale secetei, cu presiuni salariale mari şi cu execuţie bugetară mai activă este de văzut dacă BNR va tolera o depreciere a leului spre 3,6 in acest an.
  Â
Citeşte mai multe despre:   editorial,   leului

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de